marți, 9 aprilie 2013

Malaise


Nu sunt jurist, avocat, specialist in ale legii. Nu am pretentia de a intelege si filozofa asupra izvoarelor dreptului sau asupra aparitiei si evolutiei cadrului juridic. Nu consider ca cele de mai jos se constituie intr-o constructie logica foarte bine argumentata si sprijinita de fapte si exemple concrete. Privind insa la ce se intampla in ultimele zile, de cand cu numirile la DNA si Parchet si cu reactiile pe care acest volte-face a presedintelui Traian Basescu le-a starnit, nu pot decat sa-mi pun anumite (aceleasi?) intrebari, pe care le impartasesc cu voi, in speranta in care opiniile voastre ma vor ajuta sa descopar noi perspective asupra problemei.
Plec de la premiza (indelung combatuta de unii dintre cititorii blogului, dar in care cred in continuare) ca, de bine de rau, cu ingerinte, influente si imperfectiuni, DNAul sub Morar a avut cele mai bune rezultate din istoria sa. In acest context, propunerile facute si sustinute de ambele parti ale esichierului politic, par a fi mult sub standardele calitative actuale (Tiberiu Nitu???) cu probabila exceptie a dnei Codruta Kovesi, aceasta ultima afirmatie fiind facuta sub beneficiu de inventar.
Un argument des folosit de sustinatorii acetei mutari este ca numirile s-au facut cu respectarea cadrului legal si ca reprezinta vointa celor in masura sa le faca, a clasei politice actuale. Eu unul consider in continuare ca, de fapt,  si-au dat toti mana pe la spate ca sa-si protejeze interesele, insa altul e elementul pe care vroiam sa-l aduc in discutie, desi nu este unul nou.
Acolo unde vad o problema de interpretare (voita dupa parerea mea) este in scopul cadrului legislativ in domeniul anticoruptiei, si a legii in general. Viziunea  ce prevaleaza actualmente asupra acestuia ar putea fi sumarizata parafrazandu-l pe SOV: “Intariti-va statul (legile)!”.
Legea e perceputa ca o bariera inalta pusa taman in mijlocul drumului spre imbogatire/ parvenire prin furt, coruptie, abuz si matrapazlacuri. Scopul nescris al multora ajunsi la putere – dar acceptat in mintea colectiva -  este cum sa gasesti modalitati de a ocoli /sari aceasta bariera, cum sa dibuiesti portite ascuse ce permit trecerea sau cum sa mituiesti paznicii ca sa o sari fara consecinte. Si toate aceste au devenit un sport national a carui practicanti sunt “acceptati”, cateodata tacit “incurajati” si, nu de putine ori, “invidiati”.
Oare, in loc sa fie privita ca un obstacol,  legea n-ar trebui de fapt sa fie perceputa ca un garde-fou, o linie de demarcatie intre permis si nepermis, un ultim resort pentru a stavili comportamentele anormale si caderea in prapastie? Un ghidaj, ca un fel de gard electrificat cu tensiune variabila, pe care daca-l atingi sa te alegi cu un semnal puternic ca ceea ce faci nu e bine si ca daca nu incetezi o sa te curenteze zdravan.
Oare respectarea legii n-ar trebui sa fie ceva usor, normal si benevol, atat timp cat valorile corecte sunt inradacinate in comportament? Oare nu aici sta de fapt problema (ca sa revin la articolul anterior), in acele valori pe care le promovam? Oare nu acesta este rolul societatii civile, al fiecaruia dintre noi?
Eu unul raman convins ca daca nu facem acest salt in perspectiva, acest “paradigm shift”, si nu ne concentram efortul pe insanatosirea morala, degeaba ne chinuim sa intarim bariera legii. Ea nu va rezista unei multimi crescande ce vrea sa o dea jos iar – cu timpul – cei care pazesc vor ramane din ce in ce mai putini.
Iar ce ma intristeaza este ca nu am vazut pana acum nici o actiune politica sustinuta care sa duca spre promovarea reala a insanatosirii morale (nu ma refer la speechuri de campanie si statutele nerespectate ale partidelor), caci politica este stiinta compromisurilor iar in Romania iar valorile sunt date la schimb pentru moneda puterii.  
Eu unul raman convins (stiu, sunt naiv…) ca fara o presiune morala, prin educatie, prin fapte, prin exemplu - a fiecaruia si a tuturor – acest “malaise” al societatii romanesti pe care il vedem sub diverse forme, in coruptia din politica, din spitale, din scoli, de pe strada nu va face decat sa creasca. Pana cand acea bariera va ajunge sa fie mutata la iesire, nu la intrare.
Voi ce parere aveti? Ce (mai) putem face?

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Alien vs. Predator

Acum ceva vreme in urma, intr-un alt context, scriam despre cetatea alesilor. Scriam ca aceasta clasa politica incearca sa induca ideea ca asistam la o lupta intre doua tabere diferite, reprezentand binele si raul, si ca trebuie musai sa alegem sa ne alaturam la « the good guys ». Spuneam atunci ca e o manipulare, ca de fapt sunt toti o apa si-un pamant si scriam ca:
« Dreptatea si justitia (cea reala) trebuie respectate. Cei ce-au siluit legea si-au abuzat de puterea lor, cei ce-au furat si-au manipulat, trebuie pedepsiti. Cu totii, din ambele tabere. […]
E suficient sa ne asiguram ca justitia isi face treaba asa acum trebuie si nestingherita, in timp ce noi ne concentram pe a repara increderea, pe a repara cetatea vandalizata de conducatorii ei si a-i aduce pe drumul cel bun pe acestia din urma »
Iata ca manevrele politice din ultimele zile cu privire la numirile de la DNA ce-au culminat cu demisia lui Daniel Morar de astazi nu fac decat sa-mi confirme ceea ce era evident, ca justitia nu poate fi lasata sa-si faca treaba. Mesajul lui Morar descrie foarte bine adevarata situatie, si-mi permit sa spicuiesc cateva fragmente :
 « Am vrut sa schimbam atitudini, regulile, am vrut sa aratam societatii romanesti ca se poate face si altceva. Am vrut sa aratam ca orice persoana ajunge la inchisoare si trebuie sa plateasca daca e corupta.[...]
In aceasta mare de incertitudine, a aparut la un moment dat o certitudine: oricine poate fi procuror general, mai putin Daniel Morar - a spus-o ministrul de justitie, premierul, presedintele Senatului [...]
Am vazut aseara ca aceasta atitudine nu convine. Mi s-a spus ca desemnarea procurorilor este o intelegere intre actorii politici si ca nu conteaza ce spun procurorii si judecatorii. [...]
Doar oamenii foarte buni fac diferenta. Nu cei buni, nu cei medii. Doar oamenii foarte buni sunt cei care conteaza.”
Desigur putem vorbi pe marginea legii, putem interpreta in orice cheie vrem declaratiile lui Ponta si ale lui Basescu, despre faptul ca legea a fost respectata sau sa speculam pe marginea necesitatii unui compromis politic insa un lucru e cert, nu s-a mai vrut ca Daniel Morar sa conduca DNA.  Si spun asta pentru ca - pur si simplu – puteau sa-l propuna drept candidat pe cel care a reusit sa conduca o institutie ce a lovit in politicienii corupti din ambele tabere (stiu ca voi auzi ca a lovit mai mult intr-una din tabere, dar nu asta e important).
Si aici se separa apele si se vede clar fata hada din spatele mastilor lui Ponta si a lui Basescu, aceeasi fata hada care reprezinta acest „malaise” al societatii Romane sub diverse personificari. Necesitatile „lor” sunt comune, sistemul se auto protejeaza atunci cand este amentintat, asa cum hienele nu se mai lupta intre ele ci fac front comun, atunci cand apare un leu prin preajma.
Este cea mai buna dovada ca omul sfinteste locul si ca clasa politica -  in intreg spectrul ei - fuge de integritate, onestitate, profesionalism si valori adevarate, ca dracu’ de tamaie.
Este cea mai buna dovada ca actuala clasa politica – in intreg spectrul ei – nu reprezinta solutia pentru insanatosirea societatii romanesti.
Prentru ca aceasta clasa politica – in intreg spectrul ei – are interesul sa-si mentina puterea, avantajele si controlul asupra cetatii, cu orice pret.
Pentru ca aceasta patura politica – in intreg spectrul ei - are interesul sa promoveze non-valori, oameni slab pregatiti ce pot fi pacaliti, oameni corupti ce pot fi santajati, oameni obedienti care sa nu deranjeze prin initiative.
Pentru ca aceasta clasa politica – in intreg spectrul ei – nu are interes sa promoveze informarea corecta , profesionalismul, gandirea critica si informata, cultura, toleranta sau bunatatea.
Pentru ca aceasta clasa politica prezinta coruptia, non-valorile, manipularea si amoralitatea ca o normalitate si ca valori si exemple de urmat, croind calapodul stramb al prezentului in care traim si al viitorului in care vor trai copii nostri.
De aceea e atat de important sa privim cu ochi critici intregul spectacol al „schimbarii puterii” pe scena politica precum si lupta dintre „the good” si „the bad guys”. Este doar un spectacol de circ, care in curand nici nu va mai fi insotit de felii gratuite de paine.
De aceea e important sa alegem si sa sustinem putinii oameni integri, bine pregatiti si mai ales, bine intentionati. Sa intelegem cat de importanta este influenta pozitiva a unor astfel de oameni, efectul coalizator pe care il pot genera precum si cat de important este efortul fiecaruia dintre noi pentru a promova valorile corecte, in sfera noastra de influenta personala.
Altminteri,  privind la rezultatele asa zisei "confruntare" dintre Basescu si Ponta & Crin & Voiculescu (sau USL vs PDL) cred ca traim dilema acelui film kitsch din titlu: „Whoever wins, we lose...”.