luni, 30 iulie 2012

Titanic. Versiunea Mosfilm, director's cut

Ati mai vazut azi articolul cu Vocea Rusiei. Preiau cateva paragrafe de pe site-ul original. Sublinierile imi apartin:

"[...] Liderul de la Budapesta nu poate fi considerat unicul „responsabil” pentru situaţia în care referendumul are dificultăţi în procesul de validare. Liderii USL au făcut câteva erori serioase, dar principala eroare a fost şi rămâne spiritul de non-combat de care dau dovadă reprezentanţii opoziţiei. Dacă referendumul s-ar fi petrecut cu liste electorale actualizate, s-ar fi desfăşurat pe parcursul a două zile sau ar fi rezistat presiunilor externe în privinţa cvorumului, atunci Traian Băsescu ar fi fost demis.
Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuşi trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist. Alternativ, nu au decât să se delecteze cu „coabitarea” cu un preşedinte care i-a declarat „puşcăriabili” şi să irosească imensul capital de susţinere populară pe care l-au acumulat în această perioadă. Imixtiunea externă ar putea fi invocată pentru a justifica validarea referendumului de CCR chiar şi în lipsă de cvorum. Parlamentul poate decide repetarea referendumului pentru atingerea cvorumului. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă. Dacă politicienii USL nu vor face nimic şi se vor complace cu ideea „coabitării”, suportul popular de care beneficiază astăzi, va dispărea foarte rapid. Sprijinul electoral pe care îl au se datorează aproape în exclusivitate resentimentelor pe care alegătorii îl au faţă de Traian Băsescu. Dacă USL refuză să demonstreze electoratului că este dispus să lupte până la capăt, atunci toate simpatiile negative ale electoratului se vor canaliza spre o altă forţă politică dispusă să-ţi asume rolul de „inamic implacabil” al regimului Băsescu. Trebuie luat în calcul posibilitatea ca acest electorat frustrat şi trădat de „pacifiştii” de la USL poate ajunge la concluzia că trebuie susţinută o forţă politică mult mai radicală, iar istoria demonstrează că asemenea forţe pot apărea pe scena politică la momentele cele mai nepotrivite.
[...]Comportamentul liderilor USL va arăta dacă ei sunt dispuşi să trădeze încrederea şi speranţele electoratului propriu sau dacă îşi vor asuma riscurile şi beneficiile unei lupte politice până la capăt. Din punct de vedere politic, juridic şi moral, USL dispune de multe opţiuni în vederea continuării luptei politice şi toată problema ţine exclusiv de calităţile volitive ale liderilor acestei formaţiuni politice. Dacă nu o vor continua lupta, alegătorii români vor trebui să se obişnuiască cu ideea că soarta lor depinde nu de votul popular, ci de deciziile luate de Traian Băsescu şi Viktor Orban."

Va las sa trageti singuri concluziile in ceea ce priveste aceasta mostra de manipulare, incitare la ura, violenta si miscari de strada. Plecand de la premiza ca prietenii prietenilor nostri sunt prietenii nostri, va las deasemenea sa trageti concluzia in spatele cui se raliaza interesle rusesti. In cazul in care nu este clar, Vocea Rusiei este detinut de guvernul rus, fiind practic portavocele oficial al acestuia. Cine zicea ceva de-o conspiratie? Povesti domle'...

As mai adauga cateva pareri la cele enumerate de Emil, repetand chiar anumite mesaje:
  1. Doamna cea grasa, adica CCR, inca n-a cantat...
  2. S-au scos toate cutitele, topoarele si flintele pe masa. Oamenii fini, educati si civilizati, nu au un "mindset" care sa poata intelege cu usurinta ce se intampla aici, pentru ca se impiedica de premizele "normalitatii". Aceste premize nu exista pentru actorii aceste lupte politice. S-au sacrificat prea multe, miza e prea mare pentru ca sa se impiedice de  un ciot, fie el si constitutional...
  3. Daca acea doctrina a disuaziunii dosarelor a picat si daca tot s-a apasat pe butonul rosu, as vrea sa vad ca ies la iveala toate dosarele. Din ambele gasti, fara mila. Sa curga condamnarile.
  4. Comenta cineva mai devreme ca nu e mare polarizarea, sau nu atat de mare ca cea provocata de  Basescu. Imi pare rau, nu pot sa fiu de-acord. Nu am vazut niciodata atata visceralitate, o asemenea exacerbare a instinctului animalic  si orbire a ratiunii ca in ultimele zile. Parinti certandu-se la sange cu copii lor pentru un vot, cu cuvinte grele, amentintari si santaj, prieteni vechi care nu se mai suporta si nu mai vorbesc unul cu celalalt...   Campania a fost exclusiv in acest registru de jos, jucata pe frustrari, cu apel la razbunare, cu incitare la isterie si violenta ("Demite-l!", "Ti-a furat pensia!", "Taie-i mandatul!" si multe, multe altele). Masina propagandistica de pe Antene a jucat ca la carte, insutita fie raspunderea si pedeapsa celor care si-au luat asupra lor sa invrajbeasca, sa dezbine si sa bage zazanie, ca sa poata manipula mai usor. Ne vor trebui ani ca sa refacem aceste rani, sa restabilim dialogul sa acceptam si alte opinii decat cele care au fost stantate cu televizorul pe creier.
  5. Cine seamana vant va culege furtuna. Toata aceasta isterie nu s-a fructifcat, tapul ispasitor nu a fost sacrificat iar presiunile n-au rabufnit. Cei ce au creat aceasta tensiune, ar trebui sa fie constienti ca pot deveni paratraznet, mai ales in conditiile in care seceta si accentuarea crizei din UE, se vor simti din plin peste cateva luni. Cu o Grecie care mai are cateva luni de  supravietuit in UE, o Spanie care se va prabusi sub povara bailoutului, o Italie care pierde altitudine, sa nu se astepte ca Romania sa beneficieze de ingaduinta din partea unei Germanii ce duce greul sau a unei Frante in cautarea unei noi identitati interne. Cu atat mai putin cu cat ne-am pus singuri bete in roate, am "rocked the boat" in mijlocul furtunii.

Urmeaza vremuri foarte grele, economii mult mai productive decat a Romaniei vor fi sever impactate de vicisitudinile situatiei globale, transformarile structurale despre care vorbeam acum patru ani intra intr-o faza acuta si accelerata. Am pierdut suficient de mult timp in toti acesti ani, ne-am afundat intr-o mocirla imputita in ultimele luni, ar trebui sa fim constienti ca al doisprezecelea ceas a venit si a trecut si ca, in timp ce noi ne certam cine sa prinda locuri mai bune la sezlongurile de pe puntea Titanicului, aisbergul a ajuns prea aproape ca sa mai poata fi evitat. Daca vrem sa scapam cu bine din incercarea asta, ar trebui sa nu ne mai certam pe false probleme si sa ne concentram pe adevaratele urgente. Altminteri, daca in loc sa punem mana de la mana ca sa ne construim o pluta pe care sa ne suim impreuna, vom continua sa bem din otrava invrajbirii si sa ne consumam energia distrugand in loc sa creeam, ne vom scufunda cu totii caci nimeni in afara de noi nu va avea grija de interesele noastre, ale cetatii.

In nici intr-un caz, gastile de politicieni, sau cei aflati in spatele lor.

vineri, 29 iunie 2012

Reposting -Theophyle/ Politeia

Reposting - Politeia:

Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Invitaţie: vrem o ţară ca afară!

Dragi prieteni,
A venit timpul sa ne dezmortim picioarele!  A venit timpul sa ne aparam drepturile cetatenesti! A venit timpul sa iesim in apararea statului de drept si impotriva celor care doresc sa-l anihileze.
A venit timpul sa aparam Curtea Constitutionala a Romaniei si pe judecatorii ei, sa aparam Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Cultural Roman, judecatorii onesti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ANI si DNA sunt institutiile care merita sprijinite pentru noi, copiii si nepotii nostri.
NOI NU aparam politicieni, noi nu aparam partide – pana una alta, toti sunt la fel. Pana cand clasa politica nu se va primeni, nimeni dintre ei nu merita sa iesim pentru ei in strada. Noi aparam Constitutia Romaniei si pe cei care sunt garantii acestei Constitutii.
Parlamentul declarat de USL acum doua luni nelegitim a devenit legitim cand majoritatea a fost obtinuta la modul cel mai fraudulos posibil. Acum acelasi Parlament a devenit legitim, cum?
Dana Rainov, Radu Botezatu, Gabriel Carbunaru, Eduard Wagner si Felician Bajenaru, ne-au invitat luni 02.07.2012, ora 19:00, in fata Muzeului de Geologie din Piata Victoriei sa ne strangem pentru o ”plimbare” prin Piata Victoriei si sa aducem cu noi niste mesaje.
Rog pe membrii comunitatii Politeia si pe cei care ne citesc si rezoneaza cu opiniile noastre sa se alature. Promitem sa ne revansam fata de initiatori si sa-i ivitam la randul nostru peste alte cateva zile.
Rugam pe toti cei care doresc sa traiasca intr-un stat de drept si nu unul acaparat de o mafie transpartinca sa se alature. Nu stiu cati suntem, a venit timpul sa stim!
Do you dance? Hai sa dansam! – Vrem o ţară ca afară!
Postarea zilei va urma mai pe seara!
P.S.  Rog blogurile prietene sa preia aceasta invitatie

duminică, 24 iunie 2012

Paradoxul Stockdale si discursul lui Michael Burry



James Stockdale a fost un pilot american doborat in spatele liniilor inamice in 1965, in cursul razboiului din Vietnam, tinut prizonier si torturat vreme de 7 ani. Dupa eliberarea sa, in 1973, a primit un numar impresionant de decoratii, a fost promovat pana la rangul de Vice Amiral si a fost chiar candidat la postul de Vice Presedinte in campania prezidentiala din 1992.

In decursul celor 7 ani de prizonierat, a fost torturat in mod repetat in speranta in care va oferi informatii confidentiale, isi va trada camarazii sau va putea fi folosit ca "prizonier de parada". Afland ca urma sa fie  folosit de catre televiziunea de propaganda nord vietnameza, s-a taiat pe frunte si si-a invinetit fata. Afland ca ceilalti prizonieri americani din inchisoare erau torturati pana la moarte, si-a taiat venele ca sa le-arate nord vietnamezilor ca nu-i e frica sa moara. La eliberare nu putea sa stea in picioare, avea umerii dizlocati, un picior rupt, vertebre dizlocate si multe altele.

Pe scurt, dupa cum s-ar spune in engleza, "he had gone through hell and back" dar nu cedase in nici un moment, tortionarii nereusind sa-i infranga vointa. Mai mult decat atat, dupa intoarcerea sa in SUA, a initiat actiuni in justitie impotriva a doi dintre prizonierii americani care colaborasera activ cu tortionarii sai.

Mai multe despre James (nu radeti) Bond Stockdale aici. Incidental, a fost implicat in faimosul incident din Golful  Tonkin - care a fost operatiunea de "false flag" ce a servit drept pretext pt declansarea razboilului din Vietnam de catre SUA - si a sustinut intotdeauna ca nu au existat vase nord vietnameze in acea zi...

In cartea sa "Froom Good to Great", Jim Collins descrie concluziile desprinse dinntr-un interviu cu James Stockdale, printre altele, sub forma a ceea ce se numeste "paradoxul Stockdale". Pe scurt, e vorba de trei lucruri pe care Stockdale le spune:
- In nici intr-un moment de-a lungul celor 7 ani de tortura si prizonierat, nu si-a pierdut increderea ca va razbi in aceasta incercare si ca va transforma acest supliciu intr-un moment definitoriu al vietii sale;
- Dintre ceilalti prizonieri, optimistii au fost cei care au clacat primii... Modul lor de a face fata situatiei era sa spuna: "nici o problema, sunt sigur ca vom fi salvati pana de Craciun". Dupa ce Craciunul trecea, se asteptau sa fie salvati de Paste. Apoi de Thanksgiving...si apoi se demoralizau complet si mureau.
- Nu trebuie in nici un moment sa confuzi credinta ca vei razbi intr-o incercare dificila, credinta de care ai nevoie ca sa reusesti, cu disciplina ce-ti e necesara pentru a confrunta realitatea brutala de zi cu zi, oricat de dificila ar fi aceasta (paradoxul Stockdale).
Cu alte cuvinte, intr-o criza de durata, trebuie sa ai incredere ca vei iesi cu bine la capat, sa nu te imbeti cu un optimism fara fundament, sa ai taria sa infrunti vicisitudinile de zi cu zi si sa tragi catre scopul tau final (de a ajunge cu bine la mal),  fara sa-ti pierzi credinta.

Acum, acestea fiind spuse, uitati-va si voi de jur imprejur la ce s-a intamplat din 2008 incoace in situatia economica la nivel global, uitati-va la ce s-a intamplat in politichia noastra in ultimii ani - si mai ales in ultimele saptamani -  intrebati-va (daca mai e cazul...) daca ne  aflam intr-o situatie dificila si mai ales de cate ori ati vazut pe cineva aplicand cele de mai sus...

In incheiere, as vrea sa va las cu discursul lui Michael Burry de la deschiderea UCLA Department of Economics din 16 iunie 2012. Michael Burry este unul dintre putinii care a prezis criza subprime, a pariat si castigat pe seama ei, a avut curajul sa intrebe FED si Senatul de ce nimeni din cei aflati al putere n-a putut sa prevada ce-a prezut el si a suferit consecintele...Pentru cei ce n-au rabdare, cateva momente cheie sunt: speechul adevarat incepe pe la 4:10, Europa e adusa in discutie pe la 5:50, la 11:05 descrie fundamentele economice ale crizei, la 14:15 povesteste reactia Fed, Congresului si a FBI atunci cand a pus intrebari(!), la 16:10 pune sub intrebare toate fundamentele economice existente, iar de la 17:00 pana la sfarsit merita vazut fara intrerupere. Sper sa va placa...