joi, 30 septembrie 2010

Un alt fel de tranzitie

In posturile anterioare am tot discutat despre diverse scenarii legate de peak oil si problematici conexe, iar reactiile au variat de la apreciative, la incredule, trecand prin cele sarcastice.

Cu toate acestea, in afara de alarmismul apocaliptic al doomersilor, care asteapta ca intreaga lume sa se transforme peste noapte intr-un mare platou de filmare pentru Mad Max 4 (care ar trebuie sa fie difuzat inainte de 2012 :-) ) si de marea majoritate pentru care sintagma peak oil e cam in aceeasi zona cu viziunile catastrofice mentionate anterior, exista si o a treia categorie de oameni, care privesc lucid si logic la posibilitatea unui astfel de scenariu, la posibilele lui consecinte precum si la cum se pot pregati pentru ele.


Astfel, in 2005, plecand de la un proiect studentesc supervizat de catre Rob Hopkins, apare Transition Movement / Transition Towns, o miscare civic-comunitara care are ca scop sensibilizarea oamenilor la impactul schimbarii climatice,  precum si pregatirea comunitatilor pentru un scenariu peak-oil, prin educatie, cresterea autoconsumului, a sustenabilitatii energetice / alimentare si in general prin diminuarea amprentei de carbon a comunitatii. Miscarea s-a extins rapid de la Kinsale la Totnes (orasul lui Rob Hopkins), pentru ca in ziua de astazi,sa numere 321 de initiative oficiale (in tot atatea orase) si 227 initiative "in curs de pornire".

Il puteti vedea pe Rob Hopkins povestind, el insusi, mai multe despre aceasta initiativa aici:


Miscarea "Transition Networks" a evoluat pentru a deveni, dupa cum o spune si numele, o retea informala internationala care se organizeaza in 12 pasi si in jurul  unui plan pentru diminuarea consumului energetic (Energy Descent Action Plan = EDAP). Pasii sunt:
  1. Creeaza un comitet director, prevazand desfiintarea lui la sfarsitul proiectului;
  2. Sensibilizeaza comunitatea la contextul peak-oil si a schimbarilor climatice ("awareness raising");
  3. Pune bazele retelei de lucru, a activistilor si ecologistilor locali, ce vor fi implicati in etapa initiala a initiativei;
  4. Organizeaza o mare lansare, un eveniment public care sa marcheze demarajul proiectului;
  5. Organizeaza grupuri de lucru, care vor trata fiecare un proiect specific;
  6. Utilizeaza tehnologii Open Space pentru intalniri, sedinte, etc;
  7. Dezvolta aplicatii practice vizibile ale proiectelor, care vor demonstra publicului fezabilitatea conceptului si vor atrage atentia asupra initiativei;
  8. Faciliteaza reinvatarea meseriilor/cunostintelor practice utile (repararea caselor, agricultura practica, gatit, cunoasterea plantelor etc);
  9. Creeaza o legatura cu autoritatile locale. Vei avea nevoie de sustinerea lor si e posibil ca ele sa inteleaga rolul benefic al unui EDAP si chiar sa-l adopte in parte sau in totalitate;
  10. Cinsteste-i pe cei in varsta si solicita-i cu sfaturi practice despre viata de zi cu zi din vremea cand petrolul nu era ieftin si usor accesibil (1930-1960);
  11. Lasa initiativa sa evolueze dupa propria-i dinamica, respectand insa obiectivele de baza (reducereea amprentei de carbon si cresterea capacitatii de rezistenta a comunitatii locale la scenariul peak oil);
  12. Creeaza un plan pentru diminuarea consumului energetic (EDAP), ca rezultanta finala a actiunii intregii comunitati implicate in initiativa de tranzitie.  Procesul de planning trece prin urmatoarele etape:
    • Face un inventar al resurselor locale (terenuri arabile, resurse regenerabile, optiuni de transport, sistem de sanatate, materiale de constructii disponibile, etc)
    • Deseneaza o imagine in viitor a comunitatii locale, in care aceasta este mult mai auto sustenabila, diminuandu-si amprenta de carbon. Auto sustenabilitatea se poate masura in functie de mai multi indicatori cum ar fi procentajul de alimente obtinute pe plan local, procentajul de energie produsa pe plan local, numarul businessurilor detinute de localnici, distanta medie parcursa pana la servici, procentajul de materiale reciclate etc...
    • Deruleaza filmul inapoi de la imaginea din viitor pana in prezent, stabilind procesele cheie ce trebuie demarate, pasii ce trebuie urmati, durata in timp a diverselor etape, indicii de masurare e progresului etc;
    • Tine cont de planul de dezvoltare a comunitatii si al autoritatilor locale pentru a te putea armoniza cu elementele cheie;
    • Creeaza "Povesti din tranzitie": acestea sunt elemente importante ale vizualizarii transformarilor, articole, poze, reprezentari ale comunitatii in viitor, ce trebuie facut pentru a ajunge acolo si ce transformari implica asta;
    • Crearea primului draft al EDAP si revizuirea acestuia
    • Versiunea finala EDAP (documentul este de fapt updatat continuu in timp, inglobandu-se feedbackul celor implicati)
Pare complicat, prea structurat, prea rigid? Probabil ca este normal la inceput, insa Transition Initiative se mandreste cu un cadru informal si neierarhizat, o retea de comunitati independente ce se ghideaza dupa principii similare, se sustin reciproc si trec printr-un proces de trial/error iterativ, experimentand cu punerea in practica a obiectivelor principale intr-un context local. Documentul care descrie mult mai in detaliu ce v-am rezumat eu mai sus, "primer"-ul intregei initiative, il gasiti aici.

Ca exemple practice aveti, documentul de la care a plecat totul, Kinsale 2021 Energy Descent Action Plan precum si Totnes 2009-2030 EDAP. Veti vedea cum se stabilesc obiective pe diverse domenii, de genul:
  • Alimentatie: Se doreste cresterea ponderii alimentelor organice, cresterea rezilientei producatorilor locali, reducerea utilizarii ingrasamintelor chimice, etc cu obiective de genul "in 2030, 80% din alimentele comunitatii sa fie produse pe o raza de 50 de mile";
  • Sanatate: Se pune accentul pe cresterea activitatii fizice, alimentatie sanatoasa, mers pe jos in defavoarea condusului masinii, recunoasterea rolului spatiilor verzi pentru sanatatea umana, servicii medicale locale usor accesibile etc;
  • Protejarea biodiversitatii si a resurselor de apa: Se urmareste cresterea numarului de rezervatii naturale, protejarea ecosistemelor fragile, stocarea apei de ploaie, planificarea pentru inundatii, protectia panzei freatice etc;
  • Securitatea si planificarea energetica: cresterea ponderii energiilor regenerabile, a masurilor de conservare si eficienta energetica etc;
  • Transport si Constructii: retele de transport in comun imbunatatite, car pooling, favorizarea transportului de marfa feroviar a mersului cu bicicleta sau pe jos pentru oameni, co-housing, case eficiente energetic construite cu materiale locale etc;
  • Economie locala si consum: cu accent pe sprijinirea afacerilor locale, pe concentrarea locala a productiei  bunurilor necesare comunitatii, utilizarea mai eficienta a resurselor, servicii de reciclare a deseurilor, waste management si metode de reducere a consumului. Comunitatea urmareste in mod special pastrarea valorii economice sub control local si de aceea implementeaza un Local Exchange Trading System/ Time Bank prin care membrii comunitatii pot face schimb de servicii (de ex: prestezi o ora de gradinarit si poti solicita la nevoie o ora de baby sitting din partea unui membru acreditat) isi tipareste propria-i moneda (Totnes Pound) care e recunoscuta la nivel local (se pot plati si taxe locale in aceasta moneda in anumite cazuri). Moneda locala e neinflationista si acoperita cu moneda reala in banca (1 TP = 1 lira sterlina), mai multe puteti citi aici. Alte cazuri similare aici.
  • Arta si spiritualitatea tranzitiei: abordeaza aspectele artistice si spirituale in contextul tranzitiei.  
  • In final programul se apleaca asupra problematicilor conexe ale educatiei si tineretului, ale comunitatii si autoritatilor/guvernarii locale, cu intentia de a pune la dispozitia membrilor comunitatii a unui set de "skills"uri utile in acest mediu, de a integra problemele tineretului in dinamica miscarii, cu ajutorul unei comunitati mai unite si cu sprijinul unor autoritati locale implicate in problemele tranzitiei.   

Dupa cum puteti vedea, miscarea doreste sa ofere o metodologie structurata de abordare a tranzitiei unei comunitati spre un scenariu peak oil, cu o abordare pe multiple planuri, avand insa la baza cateva elemente centrale si anume participarea benevola, decizia la nivel de grup si community work.

Desi modelul poate fi privit critic tocmai prin perspectivele pe termen lung intr-un context foarte volatil (daca scenariul peak oil se materializeaza acut inainte de 2020-2030?), a disfunctionalitatii "deciziei comunitare" (prea multe comitete si comitii, participarea si interesul scade in timp etc), a "perisabilitatii" benevolatului si a liantului comunitar in fata adversitatii, el are macar meritul de a exista si de putea servi drept experiment in derulare pentru alternative practice la economia de abundenta. Cei sceptici, dar care au citit materialele din articol, isi vor aminti ca exista indicatoare cuantificabile care masoara progresul planurilor de tranzitie pe fiecare domeniu si vor putea urmari evolutia diverselor proiecte aici

Acestea fiind spuse, in articolul viitor voi incerca sa ating o alta alternativa care pune accent mai mult pe skills-urile individuale. 
  

luni, 20 septembrie 2010

Ghicitoare cu economisti

Multe ne framanta in ultima vreme insa parca intrebarea cea mai des pusa e: "Cand iesim din criza?".

Ne-am plictisit de ea, de criza, ne doare, nu mai putem sa stam asa, vrem la mama, vrem din nou optimism, viata frumoasa, bani usor de facut si mai usor de cheltuit, perspective luminoase ca altfel nu se poate, nu-i asa?

 Si tot intrebam, in stanga in dreapa, la cei mai analisti dintre economisti si la cei mai economisti dintre analisti: "E gata? Se termina? O sa fie bine?". Iar analistii si economistii ne dau ba vesti bune, ba vesti rele, ba ne ridica chiuind de pe canapeaua din fata televizorului, ba ne trimit din nou la podea. Economia isi revine in ultimul trimestru al anului 2009, ba in primul din 2010, ba in al doilea, nu, nu, in al treilea am vrut sa spun...stai ca sigur o sa iesim la liman in trimestrul unu din 2011.Garantat Vanghelie, nu?

Saracii economisti sunt atat de divizati in interpretarea cifrelor incat peisajul prognozelor s-a polarizat total intre cele doua extreme, bearsish si bullish, pe fondul a ceea ce Bernanke numea "the unusual uncertainity" a economiei. Principalul factor perturbator, care a stricat apele, se pare ca este stimulus-ul acordat de stat, acele padele cu electrosocuri aplicate pacientului care i-au adus zambetul pe buze. Acum toti economistii se intreaba ce se va intampla dupa ce se opreste curentul la defibrilator, isi revine pacientul sau se transforma zambetul in rictus/rigor mortis?

Si daca lucrurile sunt insa mult mai simple si avem de-a face cu o eroare de interpretare, modelele folosite pentru intelegerea evenimentului fiind de fapt gresite, dupa cum se intreaba cineva in acest articolCitez:

"...economists can't accurately tell which way the economy is headed because they are looking at it through outdated lenses. "The template they're using is a poor one because they're treating the recession like the typical post-war recession and it just isn't,"

Haideti sa va scot din dilema, saracii economisti nu stiau de fapt ca se chinuiau cu o problema deja rezolvata, tocmai ce s-a stabilit ca recesiunea in SUA s-a incheiat in iunie 2009. Cum, nu stiati?

Pai ne spune atsa tocmai Business Cycle Dating Committee al National Bureau of Economical Research, cea mai mare organizatie de cercetare economica din tara, printre a carei membri se numara nu mai putin de 16 castigatori ai premiului Nobel pentru economie (din care mai cunoscutii Milton Friedman, Joseph Stiglitz si Paul Krugman).  Ati auzit bine, NBER ne informeaza ca recesiunea a inceput in decembrie 2007, s-a terminat in iunie 2009 (moment in care PNB-ul si VNB-ul lunar real ale Americii au inceput s-o ia in sus, ajungand la o crestere medie de +3.1% in iunie 2010, comparativ cu aceeasi perioada a anului 2009) si ca, fara a afirma ca economia a revenit la o stare normala sau ca avem de-a face cu conditii economice favorabile, confirmarea iesirii din recesiune este certa bazandu-se, in aprecierea distinsilor economisti, pe "the length and strength of the recovery to date"...

Deci gata, s-a terminat? Pe bune? Am iesit din criza si noua nu ne-a spus nimeni nimic? Daca o spun Nobelii, asa o fi, nu?

Mai sa fie...ah, era sa uit, un mic detaliu totusi, o mica fraza din raport:

"The committee decided that any future downturn of the economy would be a new recession and not a continuation of the recession that began in December 2007."


V-ati prins acum cum sta treaba? Ghiciti de ce recesiunea a durat 18 luni, pentru ca apoi sa se intrerupa?

Hmmmmm...ia sa vedem ce zic niste "specialisti" ;-)

luni, 6 septembrie 2010

Din nou despre Ölkrise

Nu sariti pe google translate ca e vorba tot de Peak Oil, doar ca e in deutsche sprache  (ölkrise [DE] = oil crisis [EN]). V-am batut la cap in seria trecuta pe problematica peak oil si v-am si dat aici cateva linkuri cu varii documente publicate de institutii serioase (IEA, US Army cu al sau Joint Operating Environment, UK Industry Task Force on Peak Oil and Energy Security). Ei bine iata ca un nou document (aici pentru vorbitorii de limba germana), pregatit de catre Future Analysis, un departament al Bundeswehr Transformation Center, think tank al armatei germane, trage un semnal si mai alarmist cu privire la problematica Peak Oil, situandu momentul in jurul anului 2010 (consensul general fiind ca varful productie a fost atins in 2008) dar cu impact serios asupra problematicilor de securitate incepand din 2025 incolo.

Studiul trage semnalul de alarma prin cateva concluzii, pe care le-am atins si eu, in parte, in al doilea volet al seriei precedente, pictand un portet sumbru al unei lumi in care regulile se schimba radical. 

Astfel, conform acestui document, reasezarea balantei de putere la nivel global in jurul noii problematicii peak oil ar putea duce la o importanta crescanda a tarilor producatoare de petrol, la o puternica distorsiune a economiei de piata libere in care parteneriatele bilaterale, bazate pe importanta/afilierea politica sau, de ce nu, pe forta militara, dicteaza traseul fluxurilor petroliere. 

Aceste noi reguli, conform carora petrolul nu mai este disponibil pentru oricine,  pot duce, in viziunea autorilor studiului, la socuri sistemice in preturile bunurilor de baza (cu accent pe produsele alimentare -tineti minte ce vorbeam apropo de agricultura intensiva bazata pe petrochimie) si implicit in rupturi de stocuri  la aprovizionarea cu aceste bunuri. 

Ca alternativa se profileaza revenirea economiei planificate (cu accent pe rationalizarea consumului acelor produse impactate - si care n-or fi cele impactate, ma intreb...), acolo unde statul este suficient de organizat si are parghii cat de cat functionale asupra economiei si asupra populatiei, sau chiar posibile prabusiri ale sistemelor statale, acolo unde statul nu a luat masuri din timp iar miscarile sociale, provocate de ceea ce este perceput ca o criza sistemica, au dus la anarhism (mai multe detalii aici).

Mai pe scurt, dupa cum ar spune o ilustratie grafica mai veche a unui scenariu peak oil apocaliptic, armata germana (stiu, e vorba de un draft de studiu care nu fusese corectat de Ministerul Apararii German sau de  oficiali guvernamentali dar totusi nu e un document provenit de la un neica nimeni de pe net) ne spune ca viitorul ar putea arata cam asa:

   













E momentul sa apasam pe "panic button"? E TEOTWAWKI? Nu cred.
E momentul sa incepem sa ne gandim serios la ce se poate face, pentru a fi pregatiti pentru un scenariu care devine din ce in ce mai probabil? 

Va las pe voi sa raspundeti la aceasta intrebare, eu unul, in postarea urmatoare, voi incerca sa va povestesc despre cateva abordari si despre cum anumite orase/comunitati au inceput sa puna in aplicare planuri de pregatire pentru un scenariu peak oil inca din 2005...