duminică, 31 ianuarie 2010

Inca o doza de credit

Nu stiu de ce dar parca toata lumea a uitat de unul din elementele fundamentale care au stat la baza crizei actuale si anume supraindatorarea. Supraindatorarea, bazata pe accesul usor la credite, aceasta benzina din motorul cu turbina a supraconsumului.

Ca sa restarteze insa economia mondiala, aflata in stare de soc, diversele guverne au facut ce-au stiut mai bine, adica au pompat bani de la budget in diverse programe de stimulare a consumului (de genul "Programul Rabla", "Prima casa" de la noi plus vouchere de consum sau alte scheme similare in intreaga lume). Au incurajat din nou indatorarea pentru a relansa cererea, intr-o piata care inghetase peste noapte.

Multa lume uita insa ca un credit, fie el si pe termen lung, are un mare dezavantaj, si anume ca trebuie rambursat. Ca atare, cu exceptia situatiei in care doriti sa lasati mostenire datoriile voastre urmasilor, creditul nu face decat sa aduca veniturile (potentiale) viitoare in momentul prezent. Mai mult decat atat, avand in vedere ca o persoana va castiga o suma data ca venituri de-a lungul vietii, creditul micsoreaza disporoportionat venitul discretionar viitor, caci sa nu uitam ca avem de platit si-o dobanda. Si ca sa nu fiu inteles gresit, creditul investit in ceva productiv (cu exceptia speculatiilor), ceva ce reduce costuri sau e absolut necesar, poate fi chiar un lucru bun. Pentru orice altceva insa trebuie dozat cu mare atentie.

Acestea fiind spuse, ce credeti ca se intampla in momentul in care guvernele incita consumul pe credit sau bancile centrale diminueaza dobanzile de referinta cu acelasi scop? Exact ce spuneam anterior, dincolo de eventuala relansare temporara a consumului, aceste masuri nu fac decat sa mute decizia de cumparare din viitor in prezent si sa diminueze veniturile viitoare atat ale cumparatorului cat si pe ale statului (cheltuieli budgetare). Mai dam o doza de drog la dependent dar, ce-i drept, relansam vanzarile si asta da bine la electorat.

Dar efectele dozei se duc, consumatorul nostru este din nou supraindatorat, veniturile reale sunt mai mici si pana si bancile au o reticenta in a mai finanta pe cineva a carui situatie financiara s-a deteriorat dincolo de un anumit punct. Cu atat mai mult cu cat casa pusa in garantie valoreaza acum o fractiune din pretul de-acum doi ani iar cu actiunile pe care le-avea in portofoliu cel ce s-a imprumutat poti sa platesti taxiul pana la aeroport.

Asa se duce "clasa medie" care fusese pacalita ca valoarea imobiliarelor nu poate decat sa creasca, ca bursa e reteta sigura de imbogatire si ca bancile vor credita cu ochii inchisi la infinit. "Easy credit has been America's substitute for decent wages" dupa cum se spune aici, insa iata ca atunci cand economia o ia la vale si ai fost obisnuit sa te intinzi mai mult decat te tine plapuma, descoperi ca singura constanta este faptul ca datoria la banca nu dispare.

Pacat insa ca aceasta clasa medie, care a iesit cel mai prost din afacerea cu criza, era vectorul principal al cresterii economice. Cine ii va lua locul in noua schema a lucrurilor, acum ca e cam bolnavioara, iata o intrebare la care as vrea sa stiu raspunsul pentru ca, fara o crestere sustenabila, toate carpelile pe care le-ncercam acum n-o sa ne tina prea mult.

Si-as mai vrea sa stiu de ce se doreste revenirea la acelasi circuit al creditului din belsug, a traitului pe datorie, care a umflat cu pompa preturile in imobiliare, cursul actiunilor, care a distorsionat cresterea reala a PIBului, care, cu alte cuvinte, a vandut iluzii? Pentru ca sa repetam acelasi ciclu de boom&bust? N-ar fi mai bine sa croim un model nou, care sa tina cont de pericolele supraindatorarii?

The time value of money says we're living on borrowed lives.



Niciun comentariu: