miercuri, 22 iulie 2009

Pasarea Dodescu

In postul anterior ma declaram sceptic cu privire la capacitatea si vointa clasei politice, in intregimea ei, de a putea oferi o solutie pentru un viitor mai bun. Va intrebam pe voi daca ati vazut vreun om politic capabil sa gestioneze interesele alegatorilor, orice alte interese decat ale sale sau ale clicii pe care o reprezinta. Cu o singura exceptie, nu am primit nici un exemplu, semn ca nu eram singurul pesimist.

Postul de ieri, al lui Claudiu Minea, pare - atat prin continut cat si mai ales prin comentariile pe care le-a starnit - sa fi lovit o coarda sensibila. Mai toata lumea care comenta era de-acord ca aparatul guvernamental este disfunctional iar majoritatea functionarilor ineficienti si nedornici de a schimba aceasta stare. Emil ne vorbea de restrangerea statului, ca solutie imediata, mizand pe capacitatea reprezentantilor societatii civile provenind din sectorul privat de a asigura o functionare eficienta a structurilor statale.

Pentru a nuanta polarizarea budgetar/privat, si a mai adauga o trasatura la portretul robot al omului politic, eu cred ca e nevoie in primul rand de persoane integre. Si fac aceasta mentiune deoarece cred ca nu numai clasa politica actuala nu va lasa fraiele puterii in mana societatii civile... Cred ca si o parte a mediului privat se va opune acestui lucru, in speta acea parte a mediului privat care traieste simbiotic si-si impleteste existenta si interesele cu clasa politica actuala. Acea parte importanta, vezi majoritara, a mediului privat compusa din oameni de afaceri care s-au adaptat la regulile jocului si au redefinit notiunile de avantaj concurential, nisa protejata, bariera la intrare prin filtrele lipsei de transparenta, ale informatiei asimetrice, ale traficului de influenta, ale spagii sub orice forma, ale coruptiei, intr-un cuvant. Parafrazand putin, sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa-mi apar statului actual, ci pe cel care ar trebui sa reprezinte si interesele cetatenilor sai ce nu s-au organizat in corporatii...

Si ca sa fiu mai explicit cred ca ar trebui sa alegem doar pe-acei reprezentanti ai societatii civile, provenind din sectorul privat, care se ghideaza dupa juramantul celor de la Thunderbird School of Global Management: "Ma voi stradui sa actionez cu onestitate si integritate. Voi respecta drepturile si demnitatea tuturor oamenilor. Ma voi stradui sa creez prosperitate sustenabila la scara globala. Ma voi opune tuturor formelor de coruptie si exploatare. Voi fi responsabil pentru actiunile mele. Si respectand principiile acestea, sper sa ma bucur de o reputatie onorabila si de o constiinta impacata."

Citind insa mai departele comentariile la postul lui Claudiu, mi-e teama ca surprind o stare de fapt: aceste disfunctionalitati n-ar fi posibile si acceptate daca sistemul de valori al majoritatii n-ar fi distorsionat, banii de furat s-au cam terminat, iar de data asta iarna s-ar putea sa fie ca vara. Fierbinte...

Mai trist insa m-am simtit citind acel comentariu al lui Joness (caruia ii dau dreptate), legat de faptul ca am ajuns sa platim taxe doar pentru: "... a ni se permite sa traim si sa muncim in tara in care ne-am nascut, sa locuim alaturi de familia si prietenii nostri si sa vorbim peste tot limba noastra natala."

Si dupa aceea mi-am dat seama ca o parte importanta din cei care comenteaza pe blog sunt romani ce traiesc si muncesc in strainatate, iar dezamagirea fata de situatia de fapt din tara ii impinge din ce in ce mai mult pe cei asemenea lor sa ia in considerare ipoteza emigrarii...

E posibil oare ca dupa 20 de ani de convietuire cu un sistem de valori diform, clasa de mijloc, activa, educata si animata de intentii onorabile sa impartaseasca soarta pasarii Dodo si sa devina o specie pe cale de disparitie in Romania?

miercuri, 8 iulie 2009

Wanted

In conditiile in care criza actioneaza ca un revelator fotografic, devine din ce in ce mai greu pentru un politician sa-si aroge meritele unei bunastari la care nu contribuie si in acelasi timp sa evite raspunderea pentru greselile sau lipsa lui de actiune, ce duc la agravarea situatiei actuale. Pe de alta parte aceeasi criza accentueaza nevoia omului de rand, ce simte din ce mai tare efectele negative, sa gaseasca responsabili pentru ceea ce se intampla.

In conditiile in care campaniile electorale recente sau imediat urmatoare aduc in prim plan ruperi de beregate intre partide, aliante "incestuoase", lupta pentru ciolan, lovituri sub centura, scoaterea la iveala a diverselor "dosare", intr-un cuvant toate trasaturile si comportamentele murdare ale acestei "cour des miracles" care este clasa politica romaneasca, devine din ce in ce mai greu pentru cetatean sa mai tina in viata acea scanteie a increderii in viitor.

In conditiile in care clasa politica, acesti practicanti a "stiintei afacerilor orasului/statului", este mai interesata de praduirea cetatii si de acapararea de putere decat de bunastarea omului de rand, cetateanul nostru e furat, tradat, folosit si apoi lasat sa se descurce cum poate.

In toate aceste conditii, pentru mine devine din ce in ce mai evident ca actualii membri ai clasei politice nu pot, nu vor si/sau nu stiu sa conduca cetatea spre binele locuitorilor ei, posibil nici macar sa asigure supravietuirea ei.

Personal nu vad nicaieri pe esichierul politic un exponent al vreunui partid capabil sa reprezinte cu adevarat interesele locuitorilor cetatii. Si pentru ca intr-o democratie aceste interese sunt multiple si divergente, lasati-ma sa reformulez, nu vad nicaieri un politician capabil sa gestioneze interese altele decat cele proprii sau ale clicii din care face parte (si nici atunci...).

Ma gandesc insa ca poate sunt prea dezamagit, confuzat de vacarmul mediatic si de acest "fog of war" al luptei dintre partide ca sa mai vad limpede. Ca de la atata noroi aruncat prin media, toata lumea arata maro...

De aceea ma intorc catre voi si va intreb: cum credeti ar trebui sa arate portretul robot al unui om politic care sa poata conduce cetatea pentru noi si care sa ne castige respectul facand-o? Inainte de a raspunde insa, ganditi-va ca ar trebui sa-i incredintati acelui om destinul vostru si al familiei voastre...

Si va mai intreb, pastrand in minte ca pomul se judeca dupa fructe si omul dupa fapte, ati vazut pe cineva care sa semene macar cat de cat cu acest portet robot?

Sunt bineinteles constient ca acest exercitiu poate da nasteri la polemici, interpretari, discutii de genul "de gustibus..." etc. N-ar fi insa interesant daca ne-am pozitiona in postura celui care trebuie sa angajeze, sa zicem, o bona care sa aiba grija de copii lui si care urmareste clar anumite caracteristici ale candidatilor/candidatelor la acest job? Caci ce altceva ar trebui sa fie procesul de votare decat o modalitatea de a alege pe cineva care sa te slujeasca in fruntea statului? Ori poate nesimtirea, nepasarea fata de legi si iresponsabilitatea actualilor politicieni ne-a indus ideea ca nu-i mai putem sanctiona, ca electorat?