duminică, 18 ianuarie 2009

Mult si Bine pentru Tine - III - There is no spoon...

Vorbeam in postarile anterioare despre sisteme si modele inechitabile, bazate pe concentrarea valorii in mainile catorva jucatori. Bine dar cum se pot mentine astfel de modele veti spune? Pai controland regulile sistemului si manipuland perceptiile maselor...

Regulile sistemului, fie ele scrise sau nescrise, sunt in asa fel alcatuite incat sa favorizeze concentrarea averii si mentinerea status-quoului, sub o iluzie de democratie si acces egal la oportunitati.

Insa ce poate fi mai eficace decat sa impui cu forta niste reguli? Sa-i manipulezi pe oameni, sa-i convingi ca e in interesul lor sa urmeze acele reguli de bunavoie... Manipularea porneste de la educatie si se perpetueaza de-a lungul vietii prin utilizarea de sabloane.

In primul rand de la definitia succesului, a "realizarii" care este pur materiala si pentru ale carei atribute (bunuri) trebuie sa muncesti din greu. Si ce-i rau in asta, o sa spuneti? Nimic la prima vedere nu?

Deci un om fericit este un om care are casa noua luata pe credit, masina noua, ultimul model de plasma, se-mbraca de la cutare magazin, are frigider din ala si telefon din alalalt. Trage tare, munceste din greu (doar ca din trasul boului in jug, rareori are boul de profitat mai mult decat cel care mana caruta) ca sa bifezi toata lista de bunuri si gata, miracol frate, esti fericit! Ce conteaza prin ce mijloace te-ai realizat, daca-ai sapat pe altii, daca ai furat, fraudat, spoliat? Atata timp cat ai bifat reteta si-ai ajuns realizat, inseamna ca n-ai gresit nu?

Si iata cum implinirea, iubirea, armonia au fost inlocuite de satisfactie/fericire imediata, de simplul aflux de serotonina in creier ca urmare a gratificarii imediate...

Iata cum sunt sterse orice valente spirituale din viata de zi cu zi, iata cum suntem transformati intr-o turma de dependenti care trag din greu pentru ca sa-si primeasca doza de droguri. Si bineinteles, ca in cazul unui dependent de droguri, nu ne intereseaza decat de doza noastra. Vrem din ce in ce mai "Mult", stimulul trebuie sa fie din ce in ce mai puternic ca sa ne satisfaca temporar, sa umple golul din sufletele noastre:

What shall we use to fill the empty spaces?
Where waves of hunger roar?
Shall we set out across this sea of faces in search of more and more applause?
Shall we buy a new guitar? Shall we drive a more powerful car?
Shall we work straight through the night?

Insa cum natura favorizeaza echilibrul dintre forte, iar sistemul mai sus mentionat este dezechilibrat in dezvoltarea sa, in timp, au loc corectii mai mici sau mai mari. Corectiile mici sunt ca niste reparatii de rutina ce au rolul de a permite perpetuarea sistemului, insa corectiile mari pot fi ori reparatii capitale ori sansele unor schimbari fundamentale de directie.

Criza actuala, o corectie majora de sistem, daca nu este gestionata in sensul modificarii profunde a caracteristicilor sistemului, nu va face nimic altceva decat sa deschida drumul spre un potential blocaj fatal, cu ocazia urmatorului ciclu economic.

In astfel de momente au loc rasturnari de situatie si demascari ale structurilor ascunse. You can see the ropes...De ce ? Pai daca echilibrul este stricat, discrepanta intre promisiunile facute si realitatea crunta este mult mai vizibila. Ti-e greu sa te regasesti intr-o ipostaza fericita, chiar daca ai mancat cutare sau cutare iaurt, chiar daca-ti canta cerbul la chitara si cu-atat mai putin daca ai un credit pentru pitici. Si-ti pui intrebarea, oare daca am facut ce trebuia sa fac, daca am invatat, muncit, cheltuit, cumparat, mancat, baut, daca-am urmat sabloanele consacrate, oare de ce nu sunt fericit asa cum mi s-a promis?

Ok sunt sigur ca replica imediata ce va vine pe limba este ceva de genul: "Doar nu ma iei drept un/o idiot/idioata care crede in reclamele cu vacuta mov?". Sunteti siguri ca nu-i asa, macar un pic?

Uitati-va putin mai cu atentie, si inlocuiti vacuta mov cu puncte de referinta precum Wall Street, sistemul financiar-bancar, marile corporatii, modele de business sau produse precum subprime, derivativele, securitizarea, broker dealerii, obiceiuri precum supraindatorarea si consumismul, toate aceste elemente definitorii ale societatii occidentale care sunt acum aratate in adevarata lumina. Ceea ce ieri era un model de urmat astazi este infierat, pe buna dreptate.

Cu toate acestea, nu vi se pare interesant ca centrele de putere nu s-au modificat, si ca cei ce arata acum cu degetul modelele gresite sunt aceiasi care incercau, in trecut, sa ne convinga de corectitudinea acestora?Aveti vre-un dubiu ca vor face orice altceva decat tot ce se poate pentru a reveni la modelele anterioare ce le permiteau sa-si mentina pozitia?

Care sunt raspunsurile propuse fata de o criza cauzata pe supra consum si supraindatorare? Ati ghicit, e vorba de relansarea consumului si a circuitului creditarii...Iar amploarea mijloacelor puse in miscare - care sfideaza imaginatia - sugereaza gravitatea situatiei. Oare de ce atata graba si disperare de a pastra atentia publicului concentrata pe aceleasi modele ca in trecut?

Sa fie pentru ca - intr-o astfel de perioada - oamenii prinsi in sabloanele de gandire impuse de societate au o sansa sa inteleaga ce se intampla si sa faca anumite schimbari profunde? Sa fie ca sa nu intelegem ca acum se distribuie cate o "a doua sansa" fiecaruia?

Omul incearca sa raspunda schimbarilor provocate de criza , sa se adapteze provocarilor neasteptate. Iar pentru asta - in conditii de criza grava - el analizeaza mediul, cantareste diversii factori de influenta, elaboreaza strategii noi si ia decizii radicale. Mai simplu, e fortat sa gandeasca profund, sa deschida ochii, sa inteleaga si sa vrea o schimbare.

Despre ce schimbare putem vorbi in mod realist?

In ciuda fisurilor de pe fatada de la actuala criza, sistemul este in continuare aproape la fel de inelastic si la fel de greu de schimbat. In sisteme cu o astfel de complexitate si anvergura precum economia globala si societatea occidentala la modul general, schimbarile majore au rareori loc din prima, la nivel macro, iar daca au loc sunt de obicei violente. Modificarile esentiale au loc mult mai des ca urmare a sumei unor presiuni mai mici dar foarte numeroase si indreptate in aceeasi directie.

Mai important decat acest lucru este faptul ca, daca nu adoptam in sinea noastra un nou set de valori, orice schimbare a modelului extern este in van. Fara repere proprii, in care sa credem profund, vom fi din nou tinta unor manipulari cu prima ocazie in care cei ce sunt in varful piramidei vor dori sa se foloseasca de noi, pentru scopurile lor.

De aceea, schimbarile esentiale sunt cele ce trebuie sa aiba loc la nivel individual, in gandirea si comportamentul fiecaruia. Restul vine de la sine...

Care sunt acele lucruri importante pe care ar trebui sa le urmarim? Nu stiu, fiecare va avea reteta proprie ca sa recupereze ceea ce-a pierdut, atunci cand "Mult" a ajuns mai important decat "Bine". La nivel de sistem poate fi orice, incepand cu schemele cooperative/sinergice, cu recuperarea onoarei, a empatiei, a cinstei, a corectitudinii, a respectului pentru sine si pentru aproape, toate aceste calitati pe care societatea romaneasca le considera "slabiciuni" (merci Shadow :)), dar care sunt pietrele de baza a unei vieti implinite, in care alte lucruri decat gratificarea imediata sunt importante...

La nivel personal, poate fi iubirea (de aproape, de Dumnezeu), compasiunea, creativitatea. Poate fi orice ne spune inima ca este bine, orice este recunoscut de sufletul nostru ca atare. Sa nu uitam, in fiecare moment putem alege. Putem alege sa ne schimbam.

How bad, how good, does it need to get?
How many losses? how much regret?
What chain reaction would cause an effect?
Makes you turn around
Makes you try to explain
Makes you forgive and forget
[...]
If you knew that you would die today
Would you change?

Putin "Bine" e mult mai important decat tot ce-i "Mult". Sa nu ne ratacim de sufletul nostru, caci mare pierdere ar fi. Ieri, cineva mi-l cita pe un calugar de la o manastire:" Daca scoti Duhul din om, nu mai ramane nimic din el".

S-avem credinta. Doamne'Ajuta!

7 comentarii:

bbbb spunea...

"Umanitatea o iubesti lesne. Pe om, mai greu."
Petre Tutea

Textul pare a fi temeinic restructurat.

Dragos Popa spunea...

@bbbb. daca te uiti la sfarsit da :)
indraznesc sa sper ca nu si-a pierdut chiar toata savoarea :-(

bbbb spunea...

Nu prea am cu ce sa compar, ca nu-mi dau seama ce/cat ai taiat/ajustat.

Cu savoarea ... n-o lua chiar asa
:(
Ideea (pe scurt) ar fi ca la prima mana textul il reprezinta, exprima mult mai bine pe autor. Dupa reveniri asupra lui, cred ca tinde sa satisfaca mai degraba gustul/exigentele eventualilor cititori, devine influentat de ... factori externi (modele general acceptate, sa sa raman in tema).

Dragos Popa spunea...

adevarul e undeva la mijloc, dar nu din cauza cititorilor. pur si simplu, dupa ce scrisesem trei sferturi din text, mi-a cazut in mana o carte ce m-a facut - dupa primele 50 de pagini citite - sa-mi fie foarte greu sa continui a prezenta ideile pe care le-aveam in cap. de ce?
pentru ca autorul o face de zeci de ori mai bine...pentru ca are har.
daca n-ai citit-o, ti-o recomand cu incredere, este vorba de "Cine suntem" a lui Dan Puric.

bbbb spunea...

O s-o caut, multumesc ...
din cate-l stiu
(niste interviuri) nu cred ca si-ar dori sa-i inhibe, condamne la tacere tocmai pe cei care-l apreciaza, aproba etc .0
Si daca toti am fi binecuvantati cu har, ne-am plictisi ingrozitor.
Pe un blog, ma gandesc, ar trebui sa scrii in primul rand pentru tine (asta spre deosebire de presa).

Dragos Popa spunea...

merci de incurajare. sa spunem doar ca pe masura ce citesc din cartea lui Puric imi vine sa tac si s-ascult.
in ceea ce priveste harul, trebuie sa recunosc ca nu sunt de-acord cu tine. daca toti am fi atinsi de har, am zambi mai tot timpul, vorbi mai putin si face mult mai mult bine. plus ca n-am mai avea nevoie sa scriem pe blog :)
in ceea ce priveste blogul si presa ai dreptate, insa e cam greu de pus in aplicare. I have to practice what I preach :)

bbbb spunea...

" plus ca n-am mai avea nevoie sa scriem pe blog :)"

Da, ne-am reduce la tacere unii pe ceilalti cu-atata har podidit asupra noastra, incat toti am face asta:
"imi vine sa tac si s-ascult."

Si-acum o sa-ncerc sa ma retrag in varful picioarele, ca ma gandesc c-am tulburat suficient linistea din jur
... :)