marți, 20 ianuarie 2009

La vale, cu frana de mana trasa...

Suntem cu totii martori la deteriorarea accelerata a mediului economic la nivel mondial si mai recent la efectele crizei asupra economiei romanesti. Am putut deasemenea vedea cum mai intai guvernul american si-apoi guvernele tarilor europene si asiatice au inceput sa reactioneze cu diverse programe de redresare la impactul acestei crize.

La inceput adresate in mod exclusiv industriei financiare/asiguratorilor, aceste programe de ajutorare au inceput, intr-o a doua etapa, sa tinteasca si economia reala. Una din primele recipiente ale acestui de-al doilea val de ajutoare a fost industria auto. Dincolo de ocean primele 17.4 miliarde dolari oferite GM/Chrysler au ajuns, intre timp, vreo 19.5 miliarde dolari credite directe, plus inca 20 miliarde dolari in garantii puse deoparte pentru credite de consum auto (Ford s-ar putea sa mai ceara si el inca 9 miliarde dolari) la care se-adauga cele 4 miliarde dolari canadieni oferite de guvernul Canadei tot pentru aceeiasi producatori.

La noi pe continent s-a inceput cu cele 3,5 miliarde dolari oferite de Suedia pentru Volvo si Saab, cele 1.5 miliarde EUR in facilitati fiscale si ajutor la cumparare auto in Germania, pentru ca sa se ajunga la decizia de astazi a guvernului francez de a oferi un ajutor de 5-6 miliarde de EUR grupurilor Renault si PSA.

Amploarea programelor implementate arata importanta industriei auto atat prin cifra de afaceri, volumul investitiilor directe din acest sector, numarul de angajati, dar si mai ales prin dimensiunea industriei din amontele si avalul producatorilor auto. Ganditi-va la toti acei producatori de subansamble, la furnizorii acestora si la industriile conexe, siderurgie/metalurgie, industria petrochimica (de la benzina/motorina, plastic, la sticla securizata, pana la cauciuc si vopsele) si de componente electronice (tablou de bord si electronica masinii). Ganditi-va la transportatori, reteaua de distributie, asiguratori, service auto, la bancile si firmele de leasing si la toate verigile ce fac parte din acest sector, ca sa va faceti o idee de importanta acestei industrii.

Bineinteles ca toate aceste ajutoare au avut - dincolo de menirea imediata de a acorda o gura de oxigen producatorilor auto - o componenta puternic protectionista. Suedia a acordat credite celor de la Volvo si Saab - in ciuda faptului ca faceau parte din Ford si GM - pentru a proteja o investitie in tehnologie si mai ales in know how, un avantaj industrial specific tarii, pe care nu dorea sa-l piarda. Guvernul francez le-a pus in vedere celor de la Renault si PSA ca trebuie sa-si mentina site-urile de productie de pe teritoriul francez. In cazul Germaniei este cu atat mai evident interesul national si nu exclud - dupa miscarea franceza de astazi - ca ajutorul sa fie suplimentat.

Toate aceste masuri urmaresc pe termen lung protejarea valorii adaugate dintr-o economie, salvgardarea atuurilor concurentiale si a know-howului unei tari.

Bineinteles ca - asa cum sade bine unor oameni informati - stim cu totii ca si in Romania, industria auto este destul de importanta. Conform unor surse din industrie de la sfarsitul anului trecut, aceasta ar fi fost estimata cam la 11,5 miliarde EUR cifra de afaceri cumulata (peste 9% din PIB) si peste 220 mii de anjagajati.

Avand in vedere importanta manifesta a acestei industrii, precum si exemplele date mai sus, e logic sa ne punem intrebarea oare ce face guvernul pentru industria auto din Romania, nu?

Veti spune ca am auzit cu totii de joaca cu taxa auto sau de programul rabla. Va voi raspunde ca e un pas inainte si ca n-ar fi rau sa ne pricepem sa negociem un pic mai bine cu Comisia Europeana ca sa avem o taxa ce sa-mpiedice deversarea de rable pe sosele noastre.

Veti spune ca guvernul Tariceanu a promis garantii de stat pentru finantarea investitiilor atat pentru Renault cat si pentru Ford. Veti spune ca a si acordat ajutoare directe de vreo 123 milioane EUR unor producatori de echipamente straini implantati in Romania. Va voi raspunde ca este foarte bine ca s-a facut asa ceva, fara producatorii auto sau furnizorii de echipamente de rang unu nu am avea industria conexa.

Dar totusi, ce-au facut guvernantii nostri pentru acele companii cu capital romanesc din industrie, care nu au nici resursele si nici talia marilor companii straine ? Ce ajutoare directe / indirecte sau facilitati le-a oferit acestor companii care se zbat in focul incrucisat al scaderii substantiale a comenzilor, a deprecierii RONului, a scumpirii si diminuarii finantarii bancare, a lipsei de capital si a crizei de lichiditati?

Eu cred ca dupa ce ca avem putine astfel de companii care au avut reusite frumoase in domeniu, cu pretul unor eforturi si a unor sacrificii destul de mari, ar fi pacat sa asistam indiferenti la distrugerea lor. Iar fara o patura functionala de furnizori autohtoni nici producatorii straini nu vor rezista prea mult si pur si simplu isi vor lua catrafusele si vor pleca acasa.

Stiu ca exista presiuni si lobby din partea organizatiilor profesionale din industrie, insa probabil ca actualii guvernanti nu realizeaza ca deteriorarea este atat de abrupta si ritmul cu care progreseaza este atat de alarmant, incat daca mai pierd cateva luni de zile, ciorovaindu-se pentru cutare sau cutare pozitie, s-ar putea sa nu mai aiba pe cine sa ajute. Dupa cum spunea si Francois Fillon, prim ministrul Frantei: "Il y'a urgence!"

Masina a luat-o la vale, frana de mana nu mai tine, iar daca soferul nu se trezeste, jos il asteapta prapastia...

duminică, 18 ianuarie 2009

Cu Roger Waters...

De cand am pus linkul de la Perfect Sense in voletul doi al tripticului anterior, tot recitesc din versurile lui Waters si vad cat de mult mai bine (:-)) zice el in cateva cuvinte ce-am incercat sa acopar eu in cateva pagini.

"God wants peace
God wants war
God wants famine
God wants chain stores
What God wants God gets
God wants sedition
God wants sex
God wants freedom
God wants semtex

[...]

God wants borders
God wants crack
God wants rainfall
God wants wetbacks
What God wants God gets
God wants voodoo
God wants shrines
God wants law
God wants organised crime
God wants crusade
God wants jihad
God wants good
God wants bad
What God wants God gets
God help us all"

Asta-i de mare actualitate:

"
There's an ounce of gold
And an ounce of pride in each ledger
And the Germans killed the Jews
And the Jews killed the Arabs
And the Arabs killed the hostages
And that is the news
And is it any wonder
That the monkey's confused
"

si alta

"You don't have to be a Jew
To disapprove of murder
Tears burn in our eyes
Moslem or Christian Mullah or Pope
Preacher or poet who was it wrote
Give any one species too much rope
And they'll fuck it up"

hai cu UE si mondializarea:

"
Do you believe in a better day
Do you have faith in a golden way
If you do then we must come together this day
Come together as one united
Television audience
Brought together by the sound of my voice
United united financially united socially
United spiritually and all possible ways
Through the power of money
And the power of prayers
"

It's a miracle (asta ar merita citata toata):
"They've got Pepsi in the Andes
McDonalds in Tibet
Yosemite's been turned into
A golf course for the Japs
The Dead Sea is alive with rap
Between the Tigris and Euphrates
There's a leisure centre now

[...]
An honest family man
Finally reaped what he had sown
A farmer in Ohio has just repaid a loan
It's a miracle
By the grace of God Almighty
And the pressures of the marketplace
The human race has civilized itself
"

and finally:

"And when they found our shadows
Grouped around the TV sets
They ran down every lead
They repeated every test
They checked out all the data on their lists
And then the alien anthropologists
Admitted they were still perplexed
But on eliminating every other reason
For our sad demise
They logged the explanation left
This species has amused itself to death
No tears to cry no feelings left
This species has amused itself to death"

Mult si Bine pentru Tine - III - There is no spoon...

Vorbeam in postarile anterioare despre sisteme si modele inechitabile, bazate pe concentrarea valorii in mainile catorva jucatori. Bine dar cum se pot mentine astfel de modele veti spune? Pai controland regulile sistemului si manipuland perceptiile maselor...

Regulile sistemului, fie ele scrise sau nescrise, sunt in asa fel alcatuite incat sa favorizeze concentrarea averii si mentinerea status-quoului, sub o iluzie de democratie si acces egal la oportunitati.

Insa ce poate fi mai eficace decat sa impui cu forta niste reguli? Sa-i manipulezi pe oameni, sa-i convingi ca e in interesul lor sa urmeze acele reguli de bunavoie... Manipularea porneste de la educatie si se perpetueaza de-a lungul vietii prin utilizarea de sabloane.

In primul rand de la definitia succesului, a "realizarii" care este pur materiala si pentru ale carei atribute (bunuri) trebuie sa muncesti din greu. Si ce-i rau in asta, o sa spuneti? Nimic la prima vedere nu?

Deci un om fericit este un om care are casa noua luata pe credit, masina noua, ultimul model de plasma, se-mbraca de la cutare magazin, are frigider din ala si telefon din alalalt. Trage tare, munceste din greu (doar ca din trasul boului in jug, rareori are boul de profitat mai mult decat cel care mana caruta) ca sa bifezi toata lista de bunuri si gata, miracol frate, esti fericit! Ce conteaza prin ce mijloace te-ai realizat, daca-ai sapat pe altii, daca ai furat, fraudat, spoliat? Atata timp cat ai bifat reteta si-ai ajuns realizat, inseamna ca n-ai gresit nu?

Si iata cum implinirea, iubirea, armonia au fost inlocuite de satisfactie/fericire imediata, de simplul aflux de serotonina in creier ca urmare a gratificarii imediate...

Iata cum sunt sterse orice valente spirituale din viata de zi cu zi, iata cum suntem transformati intr-o turma de dependenti care trag din greu pentru ca sa-si primeasca doza de droguri. Si bineinteles, ca in cazul unui dependent de droguri, nu ne intereseaza decat de doza noastra. Vrem din ce in ce mai "Mult", stimulul trebuie sa fie din ce in ce mai puternic ca sa ne satisfaca temporar, sa umple golul din sufletele noastre:

What shall we use to fill the empty spaces?
Where waves of hunger roar?
Shall we set out across this sea of faces in search of more and more applause?
Shall we buy a new guitar? Shall we drive a more powerful car?
Shall we work straight through the night?

Insa cum natura favorizeaza echilibrul dintre forte, iar sistemul mai sus mentionat este dezechilibrat in dezvoltarea sa, in timp, au loc corectii mai mici sau mai mari. Corectiile mici sunt ca niste reparatii de rutina ce au rolul de a permite perpetuarea sistemului, insa corectiile mari pot fi ori reparatii capitale ori sansele unor schimbari fundamentale de directie.

Criza actuala, o corectie majora de sistem, daca nu este gestionata in sensul modificarii profunde a caracteristicilor sistemului, nu va face nimic altceva decat sa deschida drumul spre un potential blocaj fatal, cu ocazia urmatorului ciclu economic.

In astfel de momente au loc rasturnari de situatie si demascari ale structurilor ascunse. You can see the ropes...De ce ? Pai daca echilibrul este stricat, discrepanta intre promisiunile facute si realitatea crunta este mult mai vizibila. Ti-e greu sa te regasesti intr-o ipostaza fericita, chiar daca ai mancat cutare sau cutare iaurt, chiar daca-ti canta cerbul la chitara si cu-atat mai putin daca ai un credit pentru pitici. Si-ti pui intrebarea, oare daca am facut ce trebuia sa fac, daca am invatat, muncit, cheltuit, cumparat, mancat, baut, daca-am urmat sabloanele consacrate, oare de ce nu sunt fericit asa cum mi s-a promis?

Ok sunt sigur ca replica imediata ce va vine pe limba este ceva de genul: "Doar nu ma iei drept un/o idiot/idioata care crede in reclamele cu vacuta mov?". Sunteti siguri ca nu-i asa, macar un pic?

Uitati-va putin mai cu atentie, si inlocuiti vacuta mov cu puncte de referinta precum Wall Street, sistemul financiar-bancar, marile corporatii, modele de business sau produse precum subprime, derivativele, securitizarea, broker dealerii, obiceiuri precum supraindatorarea si consumismul, toate aceste elemente definitorii ale societatii occidentale care sunt acum aratate in adevarata lumina. Ceea ce ieri era un model de urmat astazi este infierat, pe buna dreptate.

Cu toate acestea, nu vi se pare interesant ca centrele de putere nu s-au modificat, si ca cei ce arata acum cu degetul modelele gresite sunt aceiasi care incercau, in trecut, sa ne convinga de corectitudinea acestora?Aveti vre-un dubiu ca vor face orice altceva decat tot ce se poate pentru a reveni la modelele anterioare ce le permiteau sa-si mentina pozitia?

Care sunt raspunsurile propuse fata de o criza cauzata pe supra consum si supraindatorare? Ati ghicit, e vorba de relansarea consumului si a circuitului creditarii...Iar amploarea mijloacelor puse in miscare - care sfideaza imaginatia - sugereaza gravitatea situatiei. Oare de ce atata graba si disperare de a pastra atentia publicului concentrata pe aceleasi modele ca in trecut?

Sa fie pentru ca - intr-o astfel de perioada - oamenii prinsi in sabloanele de gandire impuse de societate au o sansa sa inteleaga ce se intampla si sa faca anumite schimbari profunde? Sa fie ca sa nu intelegem ca acum se distribuie cate o "a doua sansa" fiecaruia?

Omul incearca sa raspunda schimbarilor provocate de criza , sa se adapteze provocarilor neasteptate. Iar pentru asta - in conditii de criza grava - el analizeaza mediul, cantareste diversii factori de influenta, elaboreaza strategii noi si ia decizii radicale. Mai simplu, e fortat sa gandeasca profund, sa deschida ochii, sa inteleaga si sa vrea o schimbare.

Despre ce schimbare putem vorbi in mod realist?

In ciuda fisurilor de pe fatada de la actuala criza, sistemul este in continuare aproape la fel de inelastic si la fel de greu de schimbat. In sisteme cu o astfel de complexitate si anvergura precum economia globala si societatea occidentala la modul general, schimbarile majore au rareori loc din prima, la nivel macro, iar daca au loc sunt de obicei violente. Modificarile esentiale au loc mult mai des ca urmare a sumei unor presiuni mai mici dar foarte numeroase si indreptate in aceeasi directie.

Mai important decat acest lucru este faptul ca, daca nu adoptam in sinea noastra un nou set de valori, orice schimbare a modelului extern este in van. Fara repere proprii, in care sa credem profund, vom fi din nou tinta unor manipulari cu prima ocazie in care cei ce sunt in varful piramidei vor dori sa se foloseasca de noi, pentru scopurile lor.

De aceea, schimbarile esentiale sunt cele ce trebuie sa aiba loc la nivel individual, in gandirea si comportamentul fiecaruia. Restul vine de la sine...

Care sunt acele lucruri importante pe care ar trebui sa le urmarim? Nu stiu, fiecare va avea reteta proprie ca sa recupereze ceea ce-a pierdut, atunci cand "Mult" a ajuns mai important decat "Bine". La nivel de sistem poate fi orice, incepand cu schemele cooperative/sinergice, cu recuperarea onoarei, a empatiei, a cinstei, a corectitudinii, a respectului pentru sine si pentru aproape, toate aceste calitati pe care societatea romaneasca le considera "slabiciuni" (merci Shadow :)), dar care sunt pietrele de baza a unei vieti implinite, in care alte lucruri decat gratificarea imediata sunt importante...

La nivel personal, poate fi iubirea (de aproape, de Dumnezeu), compasiunea, creativitatea. Poate fi orice ne spune inima ca este bine, orice este recunoscut de sufletul nostru ca atare. Sa nu uitam, in fiecare moment putem alege. Putem alege sa ne schimbam.

How bad, how good, does it need to get?
How many losses? how much regret?
What chain reaction would cause an effect?
Makes you turn around
Makes you try to explain
Makes you forgive and forget
[...]
If you knew that you would die today
Would you change?

Putin "Bine" e mult mai important decat tot ce-i "Mult". Sa nu ne ratacim de sufletul nostru, caci mare pierdere ar fi. Ieri, cineva mi-l cita pe un calugar de la o manastire:" Daca scoti Duhul din om, nu mai ramane nimic din el".

S-avem credinta. Doamne'Ajuta!

miercuri, 14 ianuarie 2009

Mult si Bine pentru Tine - II - Mai Mult decat Bine.

Dorinta de parvenire si succes, "reusita" materiala cu orice pret, profitul record din pierderea altora (si pacalirea consumatorului spre cumpararea unui produs care nu este atat de bun pe cat il prezinta reclama se cheama tot pierdere pentru acesta din urma), cultul individualismului, al consumismului, al vitezei, cantitatii, puterii, si mai ales al banului sunt pseudo-valorile ce ne-au adus aici...


In timp, am ajuns ca "Mult" sa-l inlocuiasca pe "Bine"...

Cu aceasta transmutare, prin care reperele cantitative au inlocuit reperele calitative s-a deschis si usa pentru exces si manipulare. Pentru ca daca "bine" era o formula holistica ce tinea cont si de binele tau dar si de binele celuilalt, "Mult" este doar pentru tine. Probabil ca veti obiecta spunand ca notiunea de "Bine" - ca notiune vaga - poate fi interpretabila si pervertita in interesul individual, insa acest lucru nu este aplicabil in cazul unei abordari sincere, constiinta jucandu-si rolul in deciziile luate.

In acest context, abordarea "win - win" se transforma deseori in "win-lose" iar schemele sinergice si cooperative, de genul 1+1 >= 2, sunt inlocuite frecvent cu modele "zero sum game". Crearea de valoare adaugata neta la nivel de sistem este, astfel, deseori substituita cu transferul de valoare intre actori.

Prin aceasta inlocuire de modele, cel mai mult sufera sistemul privit in totalitatea sa, odata prin pierderea omogeneitatii, ca urmare a concentrarii de valoare materiala la nivelul unor actori in defavoarea celorlalti (iar un sistem neomogen devine mai putin redundant si deci mai putin rezistent la socuri) dar mai ales prin incetinirea procesului de creeare a valorii adaugate utile sistemului. Valoarea adaugata se creeaza la nivel de individ insa valoarea adaugata "utila" actorilor individuali poate fi chiar valoare "sustrasa" din sistem - vezi "tragedy of the commons".

O astfel de abordare pur cantitativa, favorizeaza bulele speculative, manipularile in masa, schemele piramidale, fraudele de proportii, exploatarea, furtul si aservirea. Toate aceste fenomene accentueaza concentrarea valorii din sistem in mainile catorva jucatori, ducand la adancirea si mai mare a diferentelor dintre bogati si saraci (repet nu sunt comunist/socialist). Asa cum spuneau si alte articole, ce alte exemple mai bune pentru scheme piramidale decat Wall Street si actualul sistem financiar paralel...


Accentul se muta astfel exclusiv pe interesul individual, soarta grupului fiind ignorata sau chiar sacrificata. In timp, un astfel de comportament necorectat este sinucigas pentru specie. Ca atare acest comportament este sinucigas si pentru oricare din indivizii acelei specii.

Insa rationamentul pe termen lung este usor de ignorat atunci cand gratificarea materiala survine exclusiv pe termen scurt. Salariul vine la sfarsitul lunii, bonusul o data pe an, budgetul de venituri este pe un exercitiu financiar. Viata devine o insiruire a din ce in ce mai multor obiective succesive si deadline-uri. Devenim o masina eficienta (sau proverbialul caine Pavlovian?), insa uitam sa traim.

Aceasta pervertire de valori prin mutatiile suferite de la "Bine" la "Mult" deschide usa si pentru un alt efect nefast, caci notiunea de "Bine" are si o valenta de echilibru, ea fiind expresia justei masuri si - prin definitie -incompatibila cu excesul pe cand, prin opozitie, notiunea de "Mult" este "open-ended" si ca atare duce la excese.

Atunci cand cresterile record de profit si lacomia devin modele, dezvoltarea sustenabila, armonioasa si crearea de valoare adaugata reala sunt subordonate cresterii iresponsabile si maligne, cu scopul de a obtine "Mai Mult" din "Mult".


Goana dupa profit devine un fenomen iterativ si auto-sustenabil, transformandu-se intr-o epuizare accelerata a resurselor la baza piramidei (resource depletion) pentru a obtine cat mai mult profit la varful acesteia. Randamentul maxim pentru cei din varf este bazat pe un consum nerentabil pentru cei de la baza, fara ca profitul sa fie partajat (in mod real) intre baza si varf, sau in afara piramidei. Iar celor situati in varful piramidei nu le pasa de distrugerea resurselor de la baza, fie ele resurse naturale, umane sau capital, atat timp cat isi pastreaza avantajele.

Ne-am pierdut simtul masurii, tempo-ul de rezonanta cu ritmurile naturii, vietuim in overdrive, suntem posedati si nu ne mai apartinem...

Am ajuns precum o colonie de furnici nebune, catarate pe o felie de pizza ce pluteste pe valuri. Suntem obsedati doar sa mancam fiecare cat mai mult din acea felie, uitand ca atunci cand se termina felia vom muri cu totii. Satui dar innecati...

"It all makes perfect sense / Expressed in dollars and cents / Pounds, shillings, and pence"

luni, 12 ianuarie 2009

Mult si Bine pentru Tine - I - Totul pentru Tine

Cu riscul de a vi se parea ca in paragrafele urmatoare auziti vocea lui Pittis la Teleenciclopedia, voi face o scurta digresiune din domeniul economic - fara a ma rataci prea departe insa - intr-un mediu cu ale carei legi nu sunt familiar...

Vroiam sa spun ca inca de pe vremurile preistoriei, omul a inteles ce avantaje are de pe urma cooperarii cu semenii sai pentru a face fata unei naturi crude, a supravietui si a progresa. Departe de mine gandul de propovadui sintagma cu "safety in numbers", pur si simplu vroiam sa spun ca membrii unui grup de animale inteleg foarte bine ca fiecare are un rol de jucat in cadrul grupului si ca fara acel grup sansele lor de supravietuire tind spre zero. De aceea binele grupului era pus undeva foarte aproape de binele propriu.

Bineinteles ca, in cadrul grupului, exista lupte interne pentru a urca pe scara ierarhica spre pozitia de alfa, insa rareori se face acest lucru punandu-se in pericol existenta grupului. Acele animale "sociale" stiu instinctual ca ce e rau pentru grup e rau si pentru ele si ca supravietuirea poate reusi doar in armonie cu natura, aceasta din urma trebuind privita cu respect si teama.

Noi oamenii am reusit sa "progresam", imblanzind in parte natura prin progresul tehnic si asigurandu-ne astfel - cel putin in tarile dezvoltate - un mediu cat de cat controlat, in care cataclismele naturale sau speciile concurente provoaca un numar limitat de victime si ca atare nu pun in pericol specia.

Drept urmare, in lipsa unor amenintari serioase din partea naturii, a cresterii exponentiale a numarului de indivizi si a pozitionarii in varful lantului trofic, importanta protejarii grupului si interesele speciei s-au pierdut undeva pe traseul acestei evolutii. In schimb oamenii isi concentreaza eforturile pentru a concura cu membrii grupului si a urca pe scara ierarhica, in paralel pierzand legatura cu natura si respectul pentru aceasta, incercand sa o reduca la un rol decorativ.

Supunerea naturii, extinderea si controlul arealului speciei umane intr-o perioada atat de scurta (la scara evolutionara) a transformat omul intr-o specie aroganta si risipitoare, ai carei membri au ajuns sa considere normal ca interesele individuale si profitul personal sa fie cu mult deasupra intereselor speciei. Rezultatul este incurajarea dezechilibrelor si a acelor "free riders".

Undeva de-a lungul acestei evolutii, atunci cand am reusit sa stapanim parte din vicisitudinile sortii, cand am incetat a mai privi la vant si traznete ca manifestari a unor zei suparati, l-am redescoperit pe Dumnezeu in postura lui de creator, pastor al speciei, si catalist al sperantei si progresului spiritual. Ne-am adresat Lui cu nelinistile noastre, am cautat sprijin, consolare si speranta, i-am cerut ajutor, salvare si mantuire. E drept ca unii, mai oportunisti, s-au servit de imaginea lui pentru a-si atinge scopurile si a manipula omenirea, dar mesajul despre spiritualitatea umana si dragoste a ramas intact.

Undeva putin mai departe de-a lungul drumului si mai aproape de zilele noastre, progresul tehnic si material a fost suficient de puternic pentru a ne creea iluzia unei sigurante, confort si control asupra vietii noastre. si-atunci - ca niste copii rasfatati - l-am abandonat pe Dumnezeu ca pe o jucarie veche si nefolositoare, ca pe un gadget perimat ce nu-si mai are rostul si s-a demodat. L-am inlocuit cu alte gadgeturi, posesiuni materiale si iluzii...

Evolutia constiintei, a calitatilor empatice, a bunului simt, a bunatatii si a dragostei fata de aproape, elevarea pe treptele spiritualitatii, toate aceste lucruri care exprima zvacnirile profunde ale sufletelor noastre catre lumina, au fost subjugate de dorinta de putere, recunoastere si posesiuni individuale.

Ca si cum 1 > 6.500.000.000

Ca si cum faptul ca am construit niste orase in care ne credem cat de cat la adapost, am indiguit niste rauri sau am sapat niste tunele in munti, inseamna ca am domesticit natura.

Ca si cum nu am avea nici o raspundere fata de celelalte specii de pe planeta noastra pe care le osandim la moarte prin supraconsum, epuizarea resurselor, nepasare, lipsa de responsabilitate sau pur si simplu rea vointa.

Ca si cum Pamantul ar fi singura planeta sau omul singura specie simtitoare ("sentient species") din acest Univers.

Ca si cum daca am invatat sa gandim, sa folosim niste unelte, daca avem un acoperis deasupra capului, ceva mancare in farfurie si niste conventii sociale pe care sa ne bazam, putem lasa sufletul si pe Dumnezeu deoparte.

Cata aroganta si cata orbire...