marți, 8 decembrie 2009

Houston, we have a winner...

In ciuda a ceea ce vedeti de jur imprejur, cred ca Basescu si cu al sau PDL au pierdut.
Nu, nu e vorba de alegeri ci de imagine. E vorba de locul ocupat in subconstientul colectiv, e vorba de dezbinarea cetatenilor, de nemultumirea si frustrarile acumulate impotriva anormalitatii glorificate in cotidian cat si impotriva clasei politice ca sublimare a acestei stari.

Omul providential, politicianul ideal nu exista, insa oponentii sai au reusit performanta sa-l transforme pe Basescu in responsabilul unic pentru marasmul in care ne-am infundat, in paratrasnet pentru toate descarcarile emotionale ale multimilor nemultumite. E Bau Bau-ul, tapul ispasitor al problemelor noastre, efigia pe care trebuie s-o ardem si s-o calcam in picioare pentru ca sa ne simtim vindicati.

Si, trebuie sa recunoastem, n-a fost foarte greu, personalitatea-i grobiana, provocator-distructiva, tarele de caracter, greselile flagrante, nepotismul si oamenii slabi cu care s-a inconjurat, le-au dat multa apa la moara celor din tabara adversa.

Ca poarta o parte din vina, probabil mare, pentru ceea ce se intampla, cred ca e adevarat.
Ca poarta toata vina, asta nu are cum. Asta este in schimb ceea ce se doreste sa credeti. Pur si simplu, pentru ca se doreste ca ceilalti responsabili sa nu fie pedepsiti.

Pentru ca si ceilalti politicieni sunt tot atat de responsabili, daca nu chiar si mai mult, pentru starea de anormalitate in care traim.
Pentru ca nu dorim sa ne recunoastem greselile noastre. Pentru ca toti purtam o parte din responsabilitate pentru ca s-a ajuns aici.
Pentru ca daca nu recunoastem toate acestea si nu facem ceva ca sa indreptam lucrurile, n-am rezolvat nimic.

"Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, vedem lucrurile asa cum suntem noi" era un citat de Anais Nin. Si noi cum am ajuns sa fim?

Suntem satui pana peste cap de politicienii nostri, de spagi, de ineficienta, de furt, de indiferenta, de imoralitate, de problemele noastre, de ceilalti. Credeti ca daca vom gasi un vinovat pe umerii caruia sa punem aceasta povara, toate aceste lucruri vor disparea de la sine?

Nu credeti ca situatia trebuie privita cu maturitate? Nu credeti ca trebuie sanctionat tot ceea ce contribuie la starea de anormalitate in care am ajuns ? Nu credeti ca trebuie sa ne uitam si in oglinda ?

Vi se pare normal sa ajungem in a contesta legile si fundamentele democratiei atunci cand o situatie de fapt nu ne convine? Vi se pare normal ca sa-i renegam pe romanii din diaspora daca au alte pareri decat ale noastre? Dar pe ceilalti 49% din tara care au votat altfel, doar pentru ca vad lucrurile diferit?
Cine v-ar lua apararea, data viitoare, intr-o lume in care parerile diferite ar fi interzise?

Eu unul cred ca daca nu incepem prin a construi, a coopera, a incuraja, a respecta legea si a sanctiona ilegalitatile- fiecare dintre noi- tot aici vom fi si peste douazeci de ani. Oricine va castiga urmatoarele alegeri.

Eu sper ca sa intelegem cu totii ca, iata, 70.000 de oameni pot schimba fundamental o ecuatie politica. Aceasta este probabil cea mai importanta lectie pe care politicienii dar si noi insine ar trebui s-o invatam.

Ca parerea noastra, a fiecaruia, are greutate si ca oamenii politici ar trebui sa tina cont de ea. Ca e responsabilitatea noastra sa folosim aceasta putere constructiv.

Si da, cred ca noul presedinte trebuie sa se comporte diferit fata de fostul presedinte. Trebuie sa uneasca, trebuie sa-si calce pe orgoliu si personalitate, sa faca sacrificiile si sa ia deciziile ce se impun si, mai ales, sa puna interesul tarii deasupra interesului propriu sau al clicii ce sta in spatele sau.

Altminteri, va fi cu adevarat vinovat de dezastrul in care se afunda tara. Aviz "castigatorului".

cross post aici

marți, 1 decembrie 2009

De-a v-ati intoarselea

Stie cineva daca s-au inversat polii magnetici ai Pamantului in ultimele luni? Vreun alt semn premergator la chestiile din 2012?

Daca nu, poate cineva sa-mi explice cum de-am ajuns sa ma uit la OTV (oh my God!) ca sa vad stiri necenzurate?

Multumesc Realitatea TV, Antenelor si lui Sassu pentru ca mi-ati aratat ca am gresit.

Exista speranta, all is not lost.

Daca ( Circ)OTVul, pe care il consideram cel mai scazut standard TV ever, o oglinda a animalizarii si tabloidizarii societatii romanesti, reuseste totusi sa pastreze fie si cele mai elementare standarde de deontologie, spre diferenta de asa numitele "televiziuni de stiri" controlate de alianta anti-Base, atunci inseamna ca s-a intors tara cu fundul in sus.

Si cum traiam deja cu fundu'n sus, atunci sa nu speri ca inversarea polilor  inseamna inceputul vindecarii starii de anormalitate?

Rusine sa va fie, mincinosilor! Huo! 
 

Later Edit: Cu scuze pentru ProTV, care a prezentat lucrurile mai neutru. Aici si aici.

Ceaţa

E întâi Decembrie. Nu 15/16, nu 21/22. Dar, nu ştiu de ce, m-am trezit amintindu-mi lucruri de acum 20 de ani...

M-am trezit cu speranţa si nerăbdare. Ale adolescentului de 18 ani, dintr-un oraș de provincie, venit in București in ianuarie 1990, la primul congres al elevilor "liberi". Ale tânărului care vedea ca se poate vorbi liber, fără frică, ca se pot întinde poduri intre oameni fără teamă de consecinţe.

M-am trezit cu un zâmbet pe fata. Al adolescentului de 18 ani, dintr-un oraş de provincie, care făcea petiţii si organiza greve in liceu, împreună cu prietenii săi. Adolescentul care milita pentru eliminarea uniformei şi schimbarea mentalității profesorilor.

M-am trezit dezamăgit şi îngrijorat. Cu dezamăgirea şi îngrijorarea adolescentului de 19 ani care se uită scârbit cum mulţimea vandaliza prima "consignaţie" din orașul de provincie, urlând "Huo, privaţilor!", "Hoţilor!".

M-am trezit si m-am dus la geam.



Am văzut ceaţa de-afară.



Ceaţa ce se lasă peste toate, ceata ce se vrea lăsata peste mintea noastră.

Ceaţa care estompează distantele, diferențele, formele, care confuzioneaza. Ceaţa care e liniștitoare, care anesteziază simțurile. Ceaţa care nu lasă informația sa treacă. Ceaţa care izolează, demoralizează. Ceaţa care ne minte...

Nu cred in idoli falși care-si apropriază simboluri (Dan Șelaru a zis-o bine aici), dar știu un lucru.

Știu ca voi fi întotdeauna împotriva celor care revarsă ceaţă din ecrane, care-mi cenzurează informația si care încearcă sa mă manipuleze grosolan, ca sa nu pot gândi de unul singur.

Împotriva celor care vor sa mă tina in ceaţa.

Împotriva celor care se ascund in ceaţa.

luni, 30 noiembrie 2009

Un pumn de probleme (De ce nu se face vinovat Basescu)

Daca ati trecut de titlul usor manipulator, dar la moda, ii rog pe cei dintre voi care pica in categoria postaci la datorie sa se linisteasca, n-o sa aiba prea multe motive sa munceasca.


Si acum sa vedem care sunt cateva dintre problemele pe care eu le consider potential importante (si de care nu se face vinovat Basescu :-)) si care nu prea isi mai gasesc locul in presa noastra, prea obsedata cu filme trucate de kung-fu :

Peak Oil



Altfel spus, varful petrolului, dincolo de care volumului de petrol extras la nivelul intregii planete intra intr-un declin constant, fara o revenire posibila la nivelele anterioare. Acest varf al productiei, denumit generic Hubbert’s peak fusese prevazut sa survina in 2005, de catre Kenneth Deffeys, si se pare ca doar cateva zecimale in calcule au facut ca acesta sa fie de fapt atins in 2008. Bun, si ce daca, veti spune, e normal ca productia din campurile petroliere existente sa scada, sunt insa campuri descoperite si neutilizate si cine stie cate milioane de barili nedescoperiti insa.



Asa si este insa iata ca se pare ca prognozele IEA (International Energy Agency) au fost de fapt umflate cu pompa (de petrol) si ca ar fi foarte greu sa se creasca de la cele 84milioane barili/zi la cele 105 milioane barili/zi prognozate pentru 2030 (Sursa). IEA insasi pare a-si struni optimismul, corectand “a la baisse” productia prognozata de la 121Mbl/zi in forecastul din 2004, la 105Mbl/zi in forecastul din 2009. Aceeasi sursa sustine ca voci din interiorul IEA au dubii si pentru valori de 90-95 Mbl/zi…



Ar trebui sa fim ingrijorati? Cred ca da, deoarece consumul de petrol va fi din ce in ce mai mare din partea unor economii emergente, dar foarte importante, precum China si India, care (conform estimatelor IEA din luna mai 2009) aproape isi dubleaza cererea de petrol in intervalul 2006-2030 (de la 10.9 Mbl/zi la 20Mbl/zi). Cresteri importante ale cererii au loc si in randul celorlalte economii emergente din America Latina si Asia, ducand consumul agregat la 106.5Mbl/zi in 2030. (Sursa)


Si se pare ca ar mai fi un motiv pentru care ar trebui sa nu dormim noaptea, anume ca insasi IEA, in raportul din Noiembrie 2009, prognozeaza ca cererea de petrol in tarile OECD in 2030 va fi in scadere comparativ cu 2008. Adica, cu alte cuvinte, conform IEA, tarile OECD nu prea vor mai iesi din criza (Sursa). Hmmm…cum doi plus doi cam trebuie sa dea patru, ori cererea agregata reala va fi mai mare in 2030 (mai creste si consumul in tarile OECD) si-atunci ar trebui sa fim si mai ingrijorati ca n-o sa mai avem resurse, ori economiile tarilor dezvoltate sunt facute KO si-avem o problema si mai mare.


E sfarsitul lumii, e mai rau ca 2012? Nu, cel putin nu inca. Dar nici bine nu e, caci scaderea resurselor de petrol in contextul cresterii cererii aggregate, ne duce la presiuni pe pretul barilului si la potentiale “shortage” pe termen mediu lung. Cat de rau va fi? Va las sa alegeti singuri intre doomers si debunkers, insa eu cred ca exista si solutii care pot diminua/preveni impactul peak oil, inclusiv electrificarea transporturilor, conservarea energiei si punerea accentului pe energie renuvelabila.


Impactul se va simti insa atat la nivele ce va sar imediat in fata ochilor (cresterea costului transportului-> cresterea generic a pretului tuturor produselor ce trebuie transportate, cresterea facturii la incalzire si la current electric, eventual cozi la benzinarie+rationalizare etc) cat si la nivel indirect, prin necesitatea schimbarii unor modele de productie, de exemplu in agricultura. Cvasi totalitatea produselor pe care le cumparam din supermarket provin din agricultura intensiva, bazata pe utilizarea ineficienta a combustibilor fosili. Imbatati de mitul energiei ieftine si inepuizabile, am ajuns, prin utilizarea ingrasamintelor, pesticidelor ale utilajelor agricole mari consumatoare de motorina precum si a transporturilor la mare distanta, sa consumam 10 calorii de combustibil fosil pentru a produce echivalentul unei singure calorii de hrana (sursa Michael Pollan). Asta ca sa nu mai vorbim de distrugerea terenului arabil, a diversitatii biosistemelor, scaderea calitatii nutritive a plantelor cultivate si alte cate.


Poate vom avea ocazia sa vorbim si de chestii precum permacultura lui Bill Mollison sau de forest gardening-ul lui Robert Hart (si mai ales a lui Dave Jacke si Eric Toensmeier). Chestii d'astea "eco", dar care imita procesele naturale pentru a reduce risipa, a creste randamentul, diversitatea si sustenabilitatea intregului bio-sistem. Surprinzator, toate astea se pot face si scazand in acelasi timp volumul de munca necesar. Cu alte cuvinte, creste eficienta pe toate planurile.


H1N1 –Gripa Noua


Vestea buna e ca epidemia de gripa si “Influenza Like Illnesses” din Ucraina, care ne speriase tare tare acum vreo luna in urma, se pare ca se mai domoleste, morbiditatea scazand semnificativ in ultima saptamana la toate categoriile de varsta (sursa). Ucraina n-a scapat totusi usor, cu 424 decese la 1,811 milioane de cazuri (sursa), insa ramane de vazut cate dintre acestea au fost efectiv datorate virusului H1N1 (pana una alta au fost certificate 255 de cazuri pozitive H1N1 si 17 decese associate)


Vestea proasta este virusul pare sa fi intrat in etapa de Hydra Effect, in care incearca diverse mutatii pentru a-si mari viteza si aria de raspandire. Unele dintre aceste mutatii (225G) evidentiate prima oara in Norvegia (sursa) sunt mult mai virulente, atacand in adancime tesutul plamanilor si ducand mai frecvent la decese. Aceasta mutatie, precum si o varianta rezistenta la antivirale (Tamiflu) pare a fi, in ciuda parerii initiale a autoritatilor, destul de raspandita in lume, in aproximativ 16 tari (sursa).


Alte doua vesti si mai proaste sunt ca e posibil ca actualele vaccine anti-H1N1 sa nu fie eficiente impotriva acestei mutatii (sursa) si ca persoanele care au avut deja H1N1 se pot imbolnavi si-a doua oara. Deci nici imunitatea naturala nu e infailibila (sursa).



Criza economica + Dubai falls from the sky (scraper)


S-o mai fi potolit ea, criza, da nu se da dusa asa usor. Desi o parte din economiile UE si, parca parca, economia americana dau semne de revenire, sa nu uitam ca intreg globul e inca conectat la aparatele de respirat si pompat cu sume uriase pentru incurajarea consumului, toate acestea din banii contribuabililor.



In SUA, de unde a pornit totul si de unde se asteapta semnalul pentru revenire, vestile sunt si bune si rele. Avem o usoara crestere a productiei industriale (sursa) si a vanzarilor in sectorul auto, dar consumul intern, care sustine 70% din economia Americana, inca intarzie a-si reveni. Dovada sta in cheltuielile consumatorilor americani, care au scos cu 8% mai putin din buzunar de persoana, decat acum un an in urma, cu ocazia weekendului de Thanksgiving (sursa).


In plus sistemul bancar nu sta nici el chiar pe roze si nici nu da semne de relansare a creditarii. FDIC raporteaza ca volumul creditelor acordate de bancile americane a scazut pentru al treilea trimestru consecutiv si cu cel mai mare procentaj trimestrial din 1984. Mai mult, fragilizarea sistemului continua, raportul rezerve/credite neperformante scazand pentru al 14lea trimestru consecutiv si ajungand la 60.1% (sursa).


Despre Dubai ce sa mai zicem, decat ca iata se pare ca guvernul emiratului nu are de gand sa garanteze creditorii pentru cele 59 mld dolari datorate de catre Dubai World, lucru care a lasat cam in ceata pe toti cei care credeau in garantii implicit asumate. Mai mult, Abu Dhabi, emiratul frate si mai bogat in petrol, a indicat ca va acorda un support limitat, sugerand ca va exista si un cost politic (sursa). Intrebarea pe care si-o pune intreaga finanta mondiala este insa daca nu cumva efectul de contagiune va duce la prabusirea unor alte economii emergente cu trasaturi similare, cum ar fi Grecia, Ungaria sau Rusia, riscand sa introduca din nou instabilitate intr-un sistem fragil (sursa).


Incalzirea globala



Pe-asta o stiti cu totii, nu de la mine ci de la Al Gore si-al sau Inconvenient Truth. Urmeaza conferinta de la Copenhaga de pe 12 Decembrie, dar pana atunci ne distram cu scandalul legat de cei de la Solve Climate/University of East Anglia. Domnilor savanti le-au fost hackuite serverele si furate niste mailuri in care ar fi recunoscut ca au manarit datele legate de cresterea temperaturilor si incercat sa puna bete in roate celor sceptici cu privire la incalzirea globala (sursa).


Altminteri, eu nu pot spune decat ca si-afara e cald. Si da, nu ploua (:-)) dar mai vedem cum sta treaba pe 6 Decembrie

Deep undercover...

Ne-am lamurit cu totii ca Traian Basescu e un marlan, mahalagiu, o epitomie a grobianismului, un om ce duce pe umeri povara unui orgoliu prea mare, o dezamagire pentru cei ce l-au votat in 2004 si cate altele.

Ok deci e clar ca stim foarte bine cine este personajul si mai stim deasemenea ca este consecvent cu imaginea sa. True to form...

Dar Geoana ce fel de om e?

Aici devine din ce in ce mai greu sa dai un raspuns, daca te uiti mai cu atentie la dihotomia dintre vorbe si fapte. Din declaratiile sale reiese ca e un pic "de toate, pentru toti", ar fi si dur, ar fi si moale, ar da de unde n-are si-ar promite cate-n soare...

Tot din declaratiile lui aflam ca nu e unic, chiar nu se stie cati ca el mai sunt printre noi. Aflam totodata si "ce" mai este dl Geoana, conform propriilor cuvinte:



Acuma eu zic ca Geoana n-are dreptate, noi cam stim cati sunt. E plina lumea de d'astia ca dansul, asa cum ni-l descrie tov. Iliescu...

Later Edit: Am fost poate rautacios, iata ca, totusi, si dl Geoana gandeste.

Si chiar constientizeaza ce i se intampla, doar ca nu prea tine bine minte de cand a inceput sa aiba aceasta problema:

duminică, 29 noiembrie 2009

Pinkish-Red Floyd

Deci domnul Remus Cernea a hotarat sa voteze impotriva lui Traian Basescu, pentru ca:

"Cred ca un vot impotriva lui Traian Basescu e un vot responsabil. Cred ca Traian Basescu trebuie sa suporte rigorile legii",

Si de asemenea a hotarat sa candideze ca deputat Sect 1 pe locul lasat liber de Bogdan Olteanu

'Voi candida, pentru ca speranta mea e ca acest capital de simpatie castigat la alegerile prezidentiale va fi atuul nostru principal. Este o sansa reala ca Partidul Verde sa devina un partid parlamentar', a subliniat presedintele executiv al Verzilor."

Parerea mea? Roger Waters a zis-o mai bine:

"Each man has his price Bob
And yours was pretty low"

luni, 23 noiembrie 2009

Radacina rotunda

Secventele din ultimele saptamani, si cu atat mai mult cele din ultimele zile par a fi desprinse din "The Power of Nightmares - The rise fo the politics of fear" al lui Adam Curtis.

Se dezinformeaza si se manipuleaza asiduu de ambele parti, se creeaza mituri teroriste de genul "Matrozul Securist"/"Tiranul Basescu" sau "KGBistul Geoana"/"Omul lui Ilici", electoratului ii sunt speculate fricile, ii sunt bruiati neuronii cu realitati paralele pe diverse antene sau cu mesaje stereotipe ale postacilor indopati cu red bull si amfetamine, sunt alese trasaturi selective ale unuia sau altuia dintre candidati si ingrosate obsesiv si repetitiv cu scopul de a estompa alte calitati sau defecte, si cate si mai cate...

Ma uit pe Hotnews la articole si nu-mi vine sa cred cat de puternica e masinaria pusa in miscare si cat de mare trebuie sa fie disperarea. Aici sunt 549 de comentarii la ora la care scriu, aici sunt 334, iar forumurile rasuna mai abitir decat cascada Niagara. Sa fie romanii brusc cuprinsi de spiritul civic, sau sa fie altceva la mijloc?

Nu cumva se-ncearca cacofonizarea intregului mediu informational cu scopul de a inneca orice riposta a taberei adverse, de a confuziona, demoraliza si obosi alegatorul, poate, poate nu s-o mai prezenta si la turul doi?

Caci nimic nu este mai putin dorit de catre partide decat un alegator care sa judece cu propria-i minte, care sa refuze - atat cat se poate - manipularile uneia sau alteia dintre tabere. Liberul arbitru trebuie anulat, optiunile limitate, peisajul descris in alb si negru, unde negru este tabara adversa.

De ce, ma-ntreb eu, cand lucrurile pot fi privite si din alta perspectiva?

Sunt oare cei doi candidati radical diferiti? Sunt oamenii din spatele lor oare radical diferiti?

Sau oare, daca-i punem sub acest radical, ne iese o radacina rotunda? Cu dus si intors, oarescum asemanatoare...

Aveti nevoie de argumentele unora sau altora, sau puteti judeca de unii singuri? Simtiti nevoia sa va rescrie cineva istoria ultimilor ani sau va puteti aduce aminte de unii singuri ce-a facut fiecare dintre tabere, cum v-ati simtit in 2000-2004 si 2004-2009 (sau, de ce nu, din 90 incoace)?

Inchideti televizorul, opriti calculatorul/telefonul/sotia/sotul/prietenii si acordati-va un timp de gandire de unul singur.

Aduceti-va aminte, ascultati-va instinctul si-apoi votati-l pe cel ce va place mai mult, pentru ceea ce simtiti ca este/face, nu pentru imaginile create de prozeliti sau detractori.

Nimeni nu va poate lua libertatea de a decide, daca nu o oferiti de buna voie. E dreptul pe care vi l-ati castigat acum 20 de ani.

miercuri, 22 iulie 2009

Pasarea Dodescu

In postul anterior ma declaram sceptic cu privire la capacitatea si vointa clasei politice, in intregimea ei, de a putea oferi o solutie pentru un viitor mai bun. Va intrebam pe voi daca ati vazut vreun om politic capabil sa gestioneze interesele alegatorilor, orice alte interese decat ale sale sau ale clicii pe care o reprezinta. Cu o singura exceptie, nu am primit nici un exemplu, semn ca nu eram singurul pesimist.

Postul de ieri, al lui Claudiu Minea, pare - atat prin continut cat si mai ales prin comentariile pe care le-a starnit - sa fi lovit o coarda sensibila. Mai toata lumea care comenta era de-acord ca aparatul guvernamental este disfunctional iar majoritatea functionarilor ineficienti si nedornici de a schimba aceasta stare. Emil ne vorbea de restrangerea statului, ca solutie imediata, mizand pe capacitatea reprezentantilor societatii civile provenind din sectorul privat de a asigura o functionare eficienta a structurilor statale.

Pentru a nuanta polarizarea budgetar/privat, si a mai adauga o trasatura la portretul robot al omului politic, eu cred ca e nevoie in primul rand de persoane integre. Si fac aceasta mentiune deoarece cred ca nu numai clasa politica actuala nu va lasa fraiele puterii in mana societatii civile... Cred ca si o parte a mediului privat se va opune acestui lucru, in speta acea parte a mediului privat care traieste simbiotic si-si impleteste existenta si interesele cu clasa politica actuala. Acea parte importanta, vezi majoritara, a mediului privat compusa din oameni de afaceri care s-au adaptat la regulile jocului si au redefinit notiunile de avantaj concurential, nisa protejata, bariera la intrare prin filtrele lipsei de transparenta, ale informatiei asimetrice, ale traficului de influenta, ale spagii sub orice forma, ale coruptiei, intr-un cuvant. Parafrazand putin, sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa-mi apar statului actual, ci pe cel care ar trebui sa reprezinte si interesele cetatenilor sai ce nu s-au organizat in corporatii...

Si ca sa fiu mai explicit cred ca ar trebui sa alegem doar pe-acei reprezentanti ai societatii civile, provenind din sectorul privat, care se ghideaza dupa juramantul celor de la Thunderbird School of Global Management: "Ma voi stradui sa actionez cu onestitate si integritate. Voi respecta drepturile si demnitatea tuturor oamenilor. Ma voi stradui sa creez prosperitate sustenabila la scara globala. Ma voi opune tuturor formelor de coruptie si exploatare. Voi fi responsabil pentru actiunile mele. Si respectand principiile acestea, sper sa ma bucur de o reputatie onorabila si de o constiinta impacata."

Citind insa mai departele comentariile la postul lui Claudiu, mi-e teama ca surprind o stare de fapt: aceste disfunctionalitati n-ar fi posibile si acceptate daca sistemul de valori al majoritatii n-ar fi distorsionat, banii de furat s-au cam terminat, iar de data asta iarna s-ar putea sa fie ca vara. Fierbinte...

Mai trist insa m-am simtit citind acel comentariu al lui Joness (caruia ii dau dreptate), legat de faptul ca am ajuns sa platim taxe doar pentru: "... a ni se permite sa traim si sa muncim in tara in care ne-am nascut, sa locuim alaturi de familia si prietenii nostri si sa vorbim peste tot limba noastra natala."

Si dupa aceea mi-am dat seama ca o parte importanta din cei care comenteaza pe blog sunt romani ce traiesc si muncesc in strainatate, iar dezamagirea fata de situatia de fapt din tara ii impinge din ce in ce mai mult pe cei asemenea lor sa ia in considerare ipoteza emigrarii...

E posibil oare ca dupa 20 de ani de convietuire cu un sistem de valori diform, clasa de mijloc, activa, educata si animata de intentii onorabile sa impartaseasca soarta pasarii Dodo si sa devina o specie pe cale de disparitie in Romania?

miercuri, 8 iulie 2009

Wanted

In conditiile in care criza actioneaza ca un revelator fotografic, devine din ce in ce mai greu pentru un politician sa-si aroge meritele unei bunastari la care nu contribuie si in acelasi timp sa evite raspunderea pentru greselile sau lipsa lui de actiune, ce duc la agravarea situatiei actuale. Pe de alta parte aceeasi criza accentueaza nevoia omului de rand, ce simte din ce mai tare efectele negative, sa gaseasca responsabili pentru ceea ce se intampla.

In conditiile in care campaniile electorale recente sau imediat urmatoare aduc in prim plan ruperi de beregate intre partide, aliante "incestuoase", lupta pentru ciolan, lovituri sub centura, scoaterea la iveala a diverselor "dosare", intr-un cuvant toate trasaturile si comportamentele murdare ale acestei "cour des miracles" care este clasa politica romaneasca, devine din ce in ce mai greu pentru cetatean sa mai tina in viata acea scanteie a increderii in viitor.

In conditiile in care clasa politica, acesti practicanti a "stiintei afacerilor orasului/statului", este mai interesata de praduirea cetatii si de acapararea de putere decat de bunastarea omului de rand, cetateanul nostru e furat, tradat, folosit si apoi lasat sa se descurce cum poate.

In toate aceste conditii, pentru mine devine din ce in ce mai evident ca actualii membri ai clasei politice nu pot, nu vor si/sau nu stiu sa conduca cetatea spre binele locuitorilor ei, posibil nici macar sa asigure supravietuirea ei.

Personal nu vad nicaieri pe esichierul politic un exponent al vreunui partid capabil sa reprezinte cu adevarat interesele locuitorilor cetatii. Si pentru ca intr-o democratie aceste interese sunt multiple si divergente, lasati-ma sa reformulez, nu vad nicaieri un politician capabil sa gestioneze interese altele decat cele proprii sau ale clicii din care face parte (si nici atunci...).

Ma gandesc insa ca poate sunt prea dezamagit, confuzat de vacarmul mediatic si de acest "fog of war" al luptei dintre partide ca sa mai vad limpede. Ca de la atata noroi aruncat prin media, toata lumea arata maro...

De aceea ma intorc catre voi si va intreb: cum credeti ar trebui sa arate portretul robot al unui om politic care sa poata conduce cetatea pentru noi si care sa ne castige respectul facand-o? Inainte de a raspunde insa, ganditi-va ca ar trebui sa-i incredintati acelui om destinul vostru si al familiei voastre...

Si va mai intreb, pastrand in minte ca pomul se judeca dupa fructe si omul dupa fapte, ati vazut pe cineva care sa semene macar cat de cat cu acest portet robot?

Sunt bineinteles constient ca acest exercitiu poate da nasteri la polemici, interpretari, discutii de genul "de gustibus..." etc. N-ar fi insa interesant daca ne-am pozitiona in postura celui care trebuie sa angajeze, sa zicem, o bona care sa aiba grija de copii lui si care urmareste clar anumite caracteristici ale candidatilor/candidatelor la acest job? Caci ce altceva ar trebui sa fie procesul de votare decat o modalitatea de a alege pe cineva care sa te slujeasca in fruntea statului? Ori poate nesimtirea, nepasarea fata de legi si iresponsabilitatea actualilor politicieni ne-a indus ideea ca nu-i mai putem sanctiona, ca electorat?

luni, 23 martie 2009

Criza si raceala

Deci o facura(m) si pe asta, ne-ndatorara(m) si la FMI&BEI&BERD pentru mizilicul de 19 mld EUR...Ni se spune ca e pentru o cauza nobila, ne trebuie bani ca sa inlocuim fondurile bancilor blocate de BNR prin rezerva minima obligatorie (RMO), trebuie sa protejam cursul EUR/RON si sa investim in infrastructura. Banii bancilor eliberati de BNR prin diminuarea rezervei minime obligatorie ar trebui sa se intoarca in creditare (vor fi date garantii oficiale sau oficioase cum ca acesti bani nu vor iesi catre bancile mama), asigurand astfel revigorarea consumului si relansarea economiei.

Pana aici, toate bune si frumoase insa voi n-aveti impresia ca anumite lucruri raman nespuse? Eu unul tot mai am niste nelamuriri...

Tot cred ca e vorba mai ales de o criza de incredere si mai putin de una de lichiditate. E adevarat, ca urmare a comportamentului unor banci de talie medie (cateodata chiar de talie mare) - ce accesau mai greu sursele traditionale de lichiditate - bancile ajunsesera, sa dea dobanzi de EURIBOR + 7% si ROBOR + 12% pentru depozitele atrase, aruncand in aer costurile finantarii. Intre timp, situatia s-a mai calmat iar - IMHO - resurse exista la nivelul principalelor banci din Romania. Problemele legate de finantare sunt, cred eu, mai degraba de alta natura si tin de alfabetul activitatii de creditare. Sa ma explic:

La nivel bazic, creditarea reprezinta acordarea de bani astazi (contra cost), in "speranta" rambursarii acestora din veniturile viitoare ale imprumutatului. Simplificand problematica, aceasta "speranta" e cuantificata in baza unor modele ce tin cont de situatia financiara actuala (de altfel, doar o imagine a performantei trecute), de pozitia si perspectivele companiei in cadrul industriei, de evolutia sectorului de activitate, de capacitatile manageriale etc. Si apropo de situatia financiara, mi-e teama de cum vor arata bilanturile si conturile de profit si pierdere la 31.12.2008 si mi-e groaza de cele ce vor aparea la 30.06.2009...

Pe langa aceasta cuantificare, esentialmente imprecisa prin natura sa, intervine, ca element de siguranta, pachetul de garantii constituit in favoarea bancii (ipoteci, gajuri pe bunuri, cesiuni de creante/incasari viitoare etc), acesta ramanand insa intotdeauna un "second way out" sau "third way out" in rambursarea creditului.

"Primary way out" raman intotdeauna fluxurile viitoare ale companiei sau ale persoanei finantate. Acestea fiind spuse, in contextul actual, atat companiile cat si bancile au probleme cu exact vizibilitatea din mediul de afaceri si cu valoarea activelor. Cum poti sa faci o previziune multi-anuala, in contextul in care vizibilitatea ta asupra comenzilor este de o luna doua? Cum poti sa estimezi evolutia unei piete / sector atunci cand ai de-a face cu scaderi de cateva ori mai mari decat in cele mai pesimiste scenarii facute acum 6 luni in urma? Cum poti evalua pretul unor active atunci cand nu ai cumparatori, cand preturile (teoretice) cad cu 15%-30% in 4-5 luni, iar toata lumea sta in expectativa, mizand pe deflatie?

In acest context, stiind ca bancile sunt blamate ca fiind unul din factorii ce-au contribuit de maniera determinanta la declansarea crizei, acordand credite cu usurinta si ne-cuantificand corect riscurile, cum le poti cere sa "dea drumul la robinetul creditelor" cand vizibilitatea asupra evolutiei mediului economic si asupra valorii activelor este aproape zero? Acum sa nu ma intelegeti gresit, bancile vor relua finantarea, dar sa speram ca vom avea din nou credite cu buletinul si marje mici, cred eu, ar fi dovada de ipocrizie...

Cat despre iesirea banilor din tara, ok sa spunem ca bancile nu vor trimite lichiditatile eliberate din RMO catre sediile centrale din strainatate, dar ce-ar impiedica companiile multinationale din Romania sa faca exact acest lucru, in conditiile in care datoria privata este partea cea mai mare din datoria externa a tarii? Ce le-ar impiedica pe aceste companii - in contextul relansarii creditarii - sa ia un credit bancar pentru a rambursa creditele intragrup (sub orice forma, inclusiv platind facturile restante sau chiar in avans catre firma mama), scotand astfel banii din tara? Ce facem, semnam un "memorandum of understanding" cu toate multinationalele din Romania sau introducem preventiv si temporar masuri de limitare pentru iesirea capitalului strain din tara (oops suntem membri UE) ?!?!

Cat despre relansarea consumului, eu spun c-ar trebui sa privim putin si la ce n-au reusit sa faca americanii in ciuda sutelor de miliarde de dolari aruncati in facilitati fiscale, ajutorarea pietelor imobiliare si vouchere de consum. Dupa cat se pare, dusul rece al recesiunii a dus la schimbarea obiceiurilor de consum, americanul de rand - avand deasupra capului sabia somajului, a ingreunarii accesului la credite si a scaderii valorii activelor imobiliare - devenind mult mai cumpatat la capitolul cumparaturi.

Si-ar mai fi ceva, despre care putina lume vorbeste inca, dar care tine de luminita de la capatul tunelului. Ei bine, acea luminita nu e altceva decat un potential tren care vine drept catre cei ce privesc la creditare ca la o solutie universala pentru criza actuala. Intr-adevar, in momentul de fata FED, BCE, BoE si BoJ au taiat la minime istorice dobanzile de referinta, ba chiar au trecut si la masuri cantitative specifice pentru a inunda piata cu lichiditati, dand drumul la tiparnite in speranta relansarii creditarii. Toate aceste masuri au dus la coborarea LIBOR si EURIBOR la valori infime, ieftinind (cel putin in teorie, acolo unde bancile nu au majorat marjele de dobanda, ca o reflectare a cresterii riscului) costul creditarii. Ce se va intampla insa cand trilioanele de dolari si EUR aruncati in piata vor depasi volumul pierderilor din credite (credit destruction), cand (daca) economia va restarta iar spectrul tsunamiului hiperinflationist va aparea la orizont? Pe cat pariem ca ratele de referinta vor creste aproape la fel de repede pe cat au scazut, iar cei care s-au indatorat pe termen lung vor fi prinsi - din nou - intre ciocan si nicovala?

Sa nu ma intelegeti gresit, e probabil ca avem nevoie de creditul extern, in scenariul in care BNR trebuie sa protejeze un curs de schimb si in care acest lucru ar mai linisti investitorii straini. Sunt deasemenea de acord (ba chiar insist) ca, daca tot suntem fortati sa-i luam, banii astia ar trebui investiti in infrastructura, in proiecte nationale, in cresterea productivitatii, in solutii energetice alternative, in lucruri facute cu cap, de care este mare nevoie si care sa aduca valoare adaugata in economie.

Trebuie intr-adevar sustinut si consumul, insa mai degraba trebuie incurajate cumpatarea si investitiile in produse cu valoare adaugata decat risipa si supraindatorarea de dragul consumismului. A venit momentul ca sa coboram din norii imbogatirii rapide, de pe bula imobiliara si sa realizam ca Romania este debea la inceputul perioadei de criza si de strans cureaua. Eu unul cred ca nu prea exista solutii miracol la o astfel de criza si ca, in ciuda tuturor planurilor maiastre ale liderilor mondiali, "it has to get worse, before it gets better". Decat sa aruncam cu trilioane pe geam, decat sa incercam s-ascundem pierderile si-apoi sa platim pentru ele tot din banii contribuabilului, mai bine acceptam falimentele ce nu pot fi evitate, salvam ce merita salvat si ne adaptam stilul de viata la noile si mult mai restransele posibilitati.

Caci din criza vom iesi bineinteles, insa, pana una alta, s-ar putea sa fie ca-n zicala populara cu raceala (facand abstractie de durata), care, tratata, trece intr-o saptamana, netratata, in 7 zile. Doar daca, intre timp, nu da in complicatii...

luni, 2 martie 2009

Pe digul fisurat, cu fata spre valuri

Criza, disponibilizare, faliment, prabusire, rata la credit, executare, devalorizare, scaderi record in piata imobiliara si alti termeni similari, iata notiunile cu care suntem bombardati la radio, televizor sau pe internet in ultima perioada.


La stresul si presiunile la care eram supusi de catre "societatea capitalista si de consum" se adauga incrancenarea, crisparea, teama indusa de senzatia de prabusire accelerata a economiei. Rotita obositoare, anosta dar familiara in care alerga hamsterul s-a transformat in peretii unei palnii care se ingusteaza claustrofobic, pe care acesta aluneca, rotindu-se disperat, intr-o gaura neagra fara fund.


Reactia oamenilor in fata evenimentelor recente imi aduce aminte de o succesiune de fotografii ale unor valuri uriase, facute in China in 2002, in care un grup de privitori stateau pe un dig, privind amuzati la furia apelor ce se striveau de stanci cu jerbe impresionante de stropi. Zambetele si lejeritatea din primele poze dispar rapid in urmatoarele imagini, in care acestia alearga disperati sa se puna la adapost, atunci cand apa incepe sa mature digul. Totul se schimba fulgerator in cateva secunde, din gluma si subiect de distractie, situatia transformandu-se intr-o problema extrem de serioasa. Oamenii incep sa actioneze in mod reflex in momentul in care constientizeaza ca digul, pe care se simteau foarte siguri, nu-i poate apara de furia apelor.


Undeva in decursul acestui proces de activare a reflexelor noastre primare, apar si reflexele de blamare a digului, a institutiilor statului, a mecanismului democratic, a celor ce aveau - metaforic vorbind -rolul de a ne apara de valuri. Apar reflexele rasiste si extremiste, dorinta de a gasi vinovati pentru aceasta situatie. Pe oricine altcineva, nu pe noi insine.


Dincolo de orice justificare, dincolo de vadita imperfectiune a mecanismelor democratice in Romania, trebuie tinut cont de alternativa, de ce s-ar intampla daca acestea ar lipsi. De acord, oamenii politici romani sunt - in cel mai bun caz -incompetenti, institutiile statului ineficiente, mecanismele de functionare ale democratiei in Romania serios alterate, dar acest dig are macar meritul de a exista, asa prost cum e el. De-acord, si-n vremuri normale avea fisuri prin care se infiltra apa dar era singura stavila intre uscat si-o apa tulbure.


O comunitate care doreste sa supravietuiasca ar trebui sa se gandeasca inainte de a demola complet digul, pentru ca apoi sa se certe pe proiecte marete care sa-l inlocuiasca. Daca digul a fost stavila apei - de bine de rau - in conditii normale, o comunitate care este constienta de mijloacele ei, ar trebui mai intai sa-l intareasca, sa inlocuiasca tronsoanele proaste, sa colmateze bresele si apoi sa vada daca poate construi unul mai bun in spatele lui. Desigur, digul e atat de vechi incat am si uitat pentru ce-a fost construit, desigur nu-si face bine treaba, insa demolarea lui, fara sa avem ceva care sa opreasca apele, e o invitatie deschisa pentru inundatie, pentru haos, pentru distrugerea comunitatii. Anul acesta se fac douazeci de ani de cand am schimbat un regim totalitar cu o democratie imperfecta, poate c-ar trebui sa fim inca in stare sa comparam obiectiv imperfectiunile democratiei cu absenta acesteia...


Iar pentru cine se indoieste ca apele se tulbura, curentii devin mai puternici iar reperele se pierd in ceata, priviti de jur imprejur... Pana la proba contrarie, trilioanele de dolari si EUR aruncati in lupta cu criza nu par sa fi generat nici un efect concret in reluarea cresterii economice sau macar in incetinirea recesiunii. E din ce in ce mai greu sa convingi americanul de rand sa consume in ciuda programelor de stimulare economica, guvernele penduleaza intre cresterea participatiilor in banci si alte companii (cu voci care solicita nationalizari masive) si reticenta in a asuma o povara fiscala aditionala pentru acele companii care, desi sunt importante, iata ca nu reusesc sa prezinte o strategie coerenta pentru supravietuire. Mainile intinse care erau obisnuite sa primeasca pomana, s-ar putea sa nu mai gaseasca sprijin pe viitor. Cel putin nu toate, unele dintre aceste companii, cu pierderi foarte mari, fiind in continuare ajutate atata timp cat mai exista chichite juridice si instrumente financiare sofisticate.


Intre timp, mai aproape de noi, interdependenta devine din ce in ce mai puternica (deficientele unui sistem mai putin redundant) iar riscul de a ne molipsi de la problemele pe care vecinii nostri est europeeni le-ar putea avea creste semnificativ. Vectorul de transmisie ar putea fi acel fenomen de "common lender" prin care descoperim ca acelasi grup de banci este principalul finantator pe pietele Europei Centrale si de Est. Probleme majore in Slovenia, Slovacia sau Bulgaria pot astfel afecta capacitatea de finantare si strategia de sustinere a filialelor nationale pe care aceste banci le au Romania, fara ca situatia economiei romanesti sau a profitabilitatii acestor sucursale sa fie un factor major de influenta.


Pana una alta insa, in ciuda acestor riscuri si simtind deja primele simptome ale crizei, iata ca macar o parte din companiile romanesti supravietuiesc, reinviind vechile trucuri de acum 10 ani, plata salariilor la negru, fentarea de taxe, compensarea paralela a facturilor...Cu toate acestea, rezervele sunt limitate si venirea primaverii s-ar putea s-aduca mai putina bucurie decat deobicei. Iar un dig, oricat de ponosit ar fi el, ar mai putea limita din inundatiile de sezon.

Vara va fi, orsicum, foarte fierbinte...

marți, 20 ianuarie 2009

La vale, cu frana de mana trasa...

Suntem cu totii martori la deteriorarea accelerata a mediului economic la nivel mondial si mai recent la efectele crizei asupra economiei romanesti. Am putut deasemenea vedea cum mai intai guvernul american si-apoi guvernele tarilor europene si asiatice au inceput sa reactioneze cu diverse programe de redresare la impactul acestei crize.

La inceput adresate in mod exclusiv industriei financiare/asiguratorilor, aceste programe de ajutorare au inceput, intr-o a doua etapa, sa tinteasca si economia reala. Una din primele recipiente ale acestui de-al doilea val de ajutoare a fost industria auto. Dincolo de ocean primele 17.4 miliarde dolari oferite GM/Chrysler au ajuns, intre timp, vreo 19.5 miliarde dolari credite directe, plus inca 20 miliarde dolari in garantii puse deoparte pentru credite de consum auto (Ford s-ar putea sa mai ceara si el inca 9 miliarde dolari) la care se-adauga cele 4 miliarde dolari canadieni oferite de guvernul Canadei tot pentru aceeiasi producatori.

La noi pe continent s-a inceput cu cele 3,5 miliarde dolari oferite de Suedia pentru Volvo si Saab, cele 1.5 miliarde EUR in facilitati fiscale si ajutor la cumparare auto in Germania, pentru ca sa se ajunga la decizia de astazi a guvernului francez de a oferi un ajutor de 5-6 miliarde de EUR grupurilor Renault si PSA.

Amploarea programelor implementate arata importanta industriei auto atat prin cifra de afaceri, volumul investitiilor directe din acest sector, numarul de angajati, dar si mai ales prin dimensiunea industriei din amontele si avalul producatorilor auto. Ganditi-va la toti acei producatori de subansamble, la furnizorii acestora si la industriile conexe, siderurgie/metalurgie, industria petrochimica (de la benzina/motorina, plastic, la sticla securizata, pana la cauciuc si vopsele) si de componente electronice (tablou de bord si electronica masinii). Ganditi-va la transportatori, reteaua de distributie, asiguratori, service auto, la bancile si firmele de leasing si la toate verigile ce fac parte din acest sector, ca sa va faceti o idee de importanta acestei industrii.

Bineinteles ca toate aceste ajutoare au avut - dincolo de menirea imediata de a acorda o gura de oxigen producatorilor auto - o componenta puternic protectionista. Suedia a acordat credite celor de la Volvo si Saab - in ciuda faptului ca faceau parte din Ford si GM - pentru a proteja o investitie in tehnologie si mai ales in know how, un avantaj industrial specific tarii, pe care nu dorea sa-l piarda. Guvernul francez le-a pus in vedere celor de la Renault si PSA ca trebuie sa-si mentina site-urile de productie de pe teritoriul francez. In cazul Germaniei este cu atat mai evident interesul national si nu exclud - dupa miscarea franceza de astazi - ca ajutorul sa fie suplimentat.

Toate aceste masuri urmaresc pe termen lung protejarea valorii adaugate dintr-o economie, salvgardarea atuurilor concurentiale si a know-howului unei tari.

Bineinteles ca - asa cum sade bine unor oameni informati - stim cu totii ca si in Romania, industria auto este destul de importanta. Conform unor surse din industrie de la sfarsitul anului trecut, aceasta ar fi fost estimata cam la 11,5 miliarde EUR cifra de afaceri cumulata (peste 9% din PIB) si peste 220 mii de anjagajati.

Avand in vedere importanta manifesta a acestei industrii, precum si exemplele date mai sus, e logic sa ne punem intrebarea oare ce face guvernul pentru industria auto din Romania, nu?

Veti spune ca am auzit cu totii de joaca cu taxa auto sau de programul rabla. Va voi raspunde ca e un pas inainte si ca n-ar fi rau sa ne pricepem sa negociem un pic mai bine cu Comisia Europeana ca sa avem o taxa ce sa-mpiedice deversarea de rable pe sosele noastre.

Veti spune ca guvernul Tariceanu a promis garantii de stat pentru finantarea investitiilor atat pentru Renault cat si pentru Ford. Veti spune ca a si acordat ajutoare directe de vreo 123 milioane EUR unor producatori de echipamente straini implantati in Romania. Va voi raspunde ca este foarte bine ca s-a facut asa ceva, fara producatorii auto sau furnizorii de echipamente de rang unu nu am avea industria conexa.

Dar totusi, ce-au facut guvernantii nostri pentru acele companii cu capital romanesc din industrie, care nu au nici resursele si nici talia marilor companii straine ? Ce ajutoare directe / indirecte sau facilitati le-a oferit acestor companii care se zbat in focul incrucisat al scaderii substantiale a comenzilor, a deprecierii RONului, a scumpirii si diminuarii finantarii bancare, a lipsei de capital si a crizei de lichiditati?

Eu cred ca dupa ce ca avem putine astfel de companii care au avut reusite frumoase in domeniu, cu pretul unor eforturi si a unor sacrificii destul de mari, ar fi pacat sa asistam indiferenti la distrugerea lor. Iar fara o patura functionala de furnizori autohtoni nici producatorii straini nu vor rezista prea mult si pur si simplu isi vor lua catrafusele si vor pleca acasa.

Stiu ca exista presiuni si lobby din partea organizatiilor profesionale din industrie, insa probabil ca actualii guvernanti nu realizeaza ca deteriorarea este atat de abrupta si ritmul cu care progreseaza este atat de alarmant, incat daca mai pierd cateva luni de zile, ciorovaindu-se pentru cutare sau cutare pozitie, s-ar putea sa nu mai aiba pe cine sa ajute. Dupa cum spunea si Francois Fillon, prim ministrul Frantei: "Il y'a urgence!"

Masina a luat-o la vale, frana de mana nu mai tine, iar daca soferul nu se trezeste, jos il asteapta prapastia...

duminică, 18 ianuarie 2009

Cu Roger Waters...

De cand am pus linkul de la Perfect Sense in voletul doi al tripticului anterior, tot recitesc din versurile lui Waters si vad cat de mult mai bine (:-)) zice el in cateva cuvinte ce-am incercat sa acopar eu in cateva pagini.

"God wants peace
God wants war
God wants famine
God wants chain stores
What God wants God gets
God wants sedition
God wants sex
God wants freedom
God wants semtex

[...]

God wants borders
God wants crack
God wants rainfall
God wants wetbacks
What God wants God gets
God wants voodoo
God wants shrines
God wants law
God wants organised crime
God wants crusade
God wants jihad
God wants good
God wants bad
What God wants God gets
God help us all"

Asta-i de mare actualitate:

"
There's an ounce of gold
And an ounce of pride in each ledger
And the Germans killed the Jews
And the Jews killed the Arabs
And the Arabs killed the hostages
And that is the news
And is it any wonder
That the monkey's confused
"

si alta

"You don't have to be a Jew
To disapprove of murder
Tears burn in our eyes
Moslem or Christian Mullah or Pope
Preacher or poet who was it wrote
Give any one species too much rope
And they'll fuck it up"

hai cu UE si mondializarea:

"
Do you believe in a better day
Do you have faith in a golden way
If you do then we must come together this day
Come together as one united
Television audience
Brought together by the sound of my voice
United united financially united socially
United spiritually and all possible ways
Through the power of money
And the power of prayers
"

It's a miracle (asta ar merita citata toata):
"They've got Pepsi in the Andes
McDonalds in Tibet
Yosemite's been turned into
A golf course for the Japs
The Dead Sea is alive with rap
Between the Tigris and Euphrates
There's a leisure centre now

[...]
An honest family man
Finally reaped what he had sown
A farmer in Ohio has just repaid a loan
It's a miracle
By the grace of God Almighty
And the pressures of the marketplace
The human race has civilized itself
"

and finally:

"And when they found our shadows
Grouped around the TV sets
They ran down every lead
They repeated every test
They checked out all the data on their lists
And then the alien anthropologists
Admitted they were still perplexed
But on eliminating every other reason
For our sad demise
They logged the explanation left
This species has amused itself to death
No tears to cry no feelings left
This species has amused itself to death"

Mult si Bine pentru Tine - III - There is no spoon...

Vorbeam in postarile anterioare despre sisteme si modele inechitabile, bazate pe concentrarea valorii in mainile catorva jucatori. Bine dar cum se pot mentine astfel de modele veti spune? Pai controland regulile sistemului si manipuland perceptiile maselor...

Regulile sistemului, fie ele scrise sau nescrise, sunt in asa fel alcatuite incat sa favorizeze concentrarea averii si mentinerea status-quoului, sub o iluzie de democratie si acces egal la oportunitati.

Insa ce poate fi mai eficace decat sa impui cu forta niste reguli? Sa-i manipulezi pe oameni, sa-i convingi ca e in interesul lor sa urmeze acele reguli de bunavoie... Manipularea porneste de la educatie si se perpetueaza de-a lungul vietii prin utilizarea de sabloane.

In primul rand de la definitia succesului, a "realizarii" care este pur materiala si pentru ale carei atribute (bunuri) trebuie sa muncesti din greu. Si ce-i rau in asta, o sa spuneti? Nimic la prima vedere nu?

Deci un om fericit este un om care are casa noua luata pe credit, masina noua, ultimul model de plasma, se-mbraca de la cutare magazin, are frigider din ala si telefon din alalalt. Trage tare, munceste din greu (doar ca din trasul boului in jug, rareori are boul de profitat mai mult decat cel care mana caruta) ca sa bifezi toata lista de bunuri si gata, miracol frate, esti fericit! Ce conteaza prin ce mijloace te-ai realizat, daca-ai sapat pe altii, daca ai furat, fraudat, spoliat? Atata timp cat ai bifat reteta si-ai ajuns realizat, inseamna ca n-ai gresit nu?

Si iata cum implinirea, iubirea, armonia au fost inlocuite de satisfactie/fericire imediata, de simplul aflux de serotonina in creier ca urmare a gratificarii imediate...

Iata cum sunt sterse orice valente spirituale din viata de zi cu zi, iata cum suntem transformati intr-o turma de dependenti care trag din greu pentru ca sa-si primeasca doza de droguri. Si bineinteles, ca in cazul unui dependent de droguri, nu ne intereseaza decat de doza noastra. Vrem din ce in ce mai "Mult", stimulul trebuie sa fie din ce in ce mai puternic ca sa ne satisfaca temporar, sa umple golul din sufletele noastre:

What shall we use to fill the empty spaces?
Where waves of hunger roar?
Shall we set out across this sea of faces in search of more and more applause?
Shall we buy a new guitar? Shall we drive a more powerful car?
Shall we work straight through the night?

Insa cum natura favorizeaza echilibrul dintre forte, iar sistemul mai sus mentionat este dezechilibrat in dezvoltarea sa, in timp, au loc corectii mai mici sau mai mari. Corectiile mici sunt ca niste reparatii de rutina ce au rolul de a permite perpetuarea sistemului, insa corectiile mari pot fi ori reparatii capitale ori sansele unor schimbari fundamentale de directie.

Criza actuala, o corectie majora de sistem, daca nu este gestionata in sensul modificarii profunde a caracteristicilor sistemului, nu va face nimic altceva decat sa deschida drumul spre un potential blocaj fatal, cu ocazia urmatorului ciclu economic.

In astfel de momente au loc rasturnari de situatie si demascari ale structurilor ascunse. You can see the ropes...De ce ? Pai daca echilibrul este stricat, discrepanta intre promisiunile facute si realitatea crunta este mult mai vizibila. Ti-e greu sa te regasesti intr-o ipostaza fericita, chiar daca ai mancat cutare sau cutare iaurt, chiar daca-ti canta cerbul la chitara si cu-atat mai putin daca ai un credit pentru pitici. Si-ti pui intrebarea, oare daca am facut ce trebuia sa fac, daca am invatat, muncit, cheltuit, cumparat, mancat, baut, daca-am urmat sabloanele consacrate, oare de ce nu sunt fericit asa cum mi s-a promis?

Ok sunt sigur ca replica imediata ce va vine pe limba este ceva de genul: "Doar nu ma iei drept un/o idiot/idioata care crede in reclamele cu vacuta mov?". Sunteti siguri ca nu-i asa, macar un pic?

Uitati-va putin mai cu atentie, si inlocuiti vacuta mov cu puncte de referinta precum Wall Street, sistemul financiar-bancar, marile corporatii, modele de business sau produse precum subprime, derivativele, securitizarea, broker dealerii, obiceiuri precum supraindatorarea si consumismul, toate aceste elemente definitorii ale societatii occidentale care sunt acum aratate in adevarata lumina. Ceea ce ieri era un model de urmat astazi este infierat, pe buna dreptate.

Cu toate acestea, nu vi se pare interesant ca centrele de putere nu s-au modificat, si ca cei ce arata acum cu degetul modelele gresite sunt aceiasi care incercau, in trecut, sa ne convinga de corectitudinea acestora?Aveti vre-un dubiu ca vor face orice altceva decat tot ce se poate pentru a reveni la modelele anterioare ce le permiteau sa-si mentina pozitia?

Care sunt raspunsurile propuse fata de o criza cauzata pe supra consum si supraindatorare? Ati ghicit, e vorba de relansarea consumului si a circuitului creditarii...Iar amploarea mijloacelor puse in miscare - care sfideaza imaginatia - sugereaza gravitatea situatiei. Oare de ce atata graba si disperare de a pastra atentia publicului concentrata pe aceleasi modele ca in trecut?

Sa fie pentru ca - intr-o astfel de perioada - oamenii prinsi in sabloanele de gandire impuse de societate au o sansa sa inteleaga ce se intampla si sa faca anumite schimbari profunde? Sa fie ca sa nu intelegem ca acum se distribuie cate o "a doua sansa" fiecaruia?

Omul incearca sa raspunda schimbarilor provocate de criza , sa se adapteze provocarilor neasteptate. Iar pentru asta - in conditii de criza grava - el analizeaza mediul, cantareste diversii factori de influenta, elaboreaza strategii noi si ia decizii radicale. Mai simplu, e fortat sa gandeasca profund, sa deschida ochii, sa inteleaga si sa vrea o schimbare.

Despre ce schimbare putem vorbi in mod realist?

In ciuda fisurilor de pe fatada de la actuala criza, sistemul este in continuare aproape la fel de inelastic si la fel de greu de schimbat. In sisteme cu o astfel de complexitate si anvergura precum economia globala si societatea occidentala la modul general, schimbarile majore au rareori loc din prima, la nivel macro, iar daca au loc sunt de obicei violente. Modificarile esentiale au loc mult mai des ca urmare a sumei unor presiuni mai mici dar foarte numeroase si indreptate in aceeasi directie.

Mai important decat acest lucru este faptul ca, daca nu adoptam in sinea noastra un nou set de valori, orice schimbare a modelului extern este in van. Fara repere proprii, in care sa credem profund, vom fi din nou tinta unor manipulari cu prima ocazie in care cei ce sunt in varful piramidei vor dori sa se foloseasca de noi, pentru scopurile lor.

De aceea, schimbarile esentiale sunt cele ce trebuie sa aiba loc la nivel individual, in gandirea si comportamentul fiecaruia. Restul vine de la sine...

Care sunt acele lucruri importante pe care ar trebui sa le urmarim? Nu stiu, fiecare va avea reteta proprie ca sa recupereze ceea ce-a pierdut, atunci cand "Mult" a ajuns mai important decat "Bine". La nivel de sistem poate fi orice, incepand cu schemele cooperative/sinergice, cu recuperarea onoarei, a empatiei, a cinstei, a corectitudinii, a respectului pentru sine si pentru aproape, toate aceste calitati pe care societatea romaneasca le considera "slabiciuni" (merci Shadow :)), dar care sunt pietrele de baza a unei vieti implinite, in care alte lucruri decat gratificarea imediata sunt importante...

La nivel personal, poate fi iubirea (de aproape, de Dumnezeu), compasiunea, creativitatea. Poate fi orice ne spune inima ca este bine, orice este recunoscut de sufletul nostru ca atare. Sa nu uitam, in fiecare moment putem alege. Putem alege sa ne schimbam.

How bad, how good, does it need to get?
How many losses? how much regret?
What chain reaction would cause an effect?
Makes you turn around
Makes you try to explain
Makes you forgive and forget
[...]
If you knew that you would die today
Would you change?

Putin "Bine" e mult mai important decat tot ce-i "Mult". Sa nu ne ratacim de sufletul nostru, caci mare pierdere ar fi. Ieri, cineva mi-l cita pe un calugar de la o manastire:" Daca scoti Duhul din om, nu mai ramane nimic din el".

S-avem credinta. Doamne'Ajuta!

miercuri, 14 ianuarie 2009

Mult si Bine pentru Tine - II - Mai Mult decat Bine.

Dorinta de parvenire si succes, "reusita" materiala cu orice pret, profitul record din pierderea altora (si pacalirea consumatorului spre cumpararea unui produs care nu este atat de bun pe cat il prezinta reclama se cheama tot pierdere pentru acesta din urma), cultul individualismului, al consumismului, al vitezei, cantitatii, puterii, si mai ales al banului sunt pseudo-valorile ce ne-au adus aici...


In timp, am ajuns ca "Mult" sa-l inlocuiasca pe "Bine"...

Cu aceasta transmutare, prin care reperele cantitative au inlocuit reperele calitative s-a deschis si usa pentru exces si manipulare. Pentru ca daca "bine" era o formula holistica ce tinea cont si de binele tau dar si de binele celuilalt, "Mult" este doar pentru tine. Probabil ca veti obiecta spunand ca notiunea de "Bine" - ca notiune vaga - poate fi interpretabila si pervertita in interesul individual, insa acest lucru nu este aplicabil in cazul unei abordari sincere, constiinta jucandu-si rolul in deciziile luate.

In acest context, abordarea "win - win" se transforma deseori in "win-lose" iar schemele sinergice si cooperative, de genul 1+1 >= 2, sunt inlocuite frecvent cu modele "zero sum game". Crearea de valoare adaugata neta la nivel de sistem este, astfel, deseori substituita cu transferul de valoare intre actori.

Prin aceasta inlocuire de modele, cel mai mult sufera sistemul privit in totalitatea sa, odata prin pierderea omogeneitatii, ca urmare a concentrarii de valoare materiala la nivelul unor actori in defavoarea celorlalti (iar un sistem neomogen devine mai putin redundant si deci mai putin rezistent la socuri) dar mai ales prin incetinirea procesului de creeare a valorii adaugate utile sistemului. Valoarea adaugata se creeaza la nivel de individ insa valoarea adaugata "utila" actorilor individuali poate fi chiar valoare "sustrasa" din sistem - vezi "tragedy of the commons".

O astfel de abordare pur cantitativa, favorizeaza bulele speculative, manipularile in masa, schemele piramidale, fraudele de proportii, exploatarea, furtul si aservirea. Toate aceste fenomene accentueaza concentrarea valorii din sistem in mainile catorva jucatori, ducand la adancirea si mai mare a diferentelor dintre bogati si saraci (repet nu sunt comunist/socialist). Asa cum spuneau si alte articole, ce alte exemple mai bune pentru scheme piramidale decat Wall Street si actualul sistem financiar paralel...


Accentul se muta astfel exclusiv pe interesul individual, soarta grupului fiind ignorata sau chiar sacrificata. In timp, un astfel de comportament necorectat este sinucigas pentru specie. Ca atare acest comportament este sinucigas si pentru oricare din indivizii acelei specii.

Insa rationamentul pe termen lung este usor de ignorat atunci cand gratificarea materiala survine exclusiv pe termen scurt. Salariul vine la sfarsitul lunii, bonusul o data pe an, budgetul de venituri este pe un exercitiu financiar. Viata devine o insiruire a din ce in ce mai multor obiective succesive si deadline-uri. Devenim o masina eficienta (sau proverbialul caine Pavlovian?), insa uitam sa traim.

Aceasta pervertire de valori prin mutatiile suferite de la "Bine" la "Mult" deschide usa si pentru un alt efect nefast, caci notiunea de "Bine" are si o valenta de echilibru, ea fiind expresia justei masuri si - prin definitie -incompatibila cu excesul pe cand, prin opozitie, notiunea de "Mult" este "open-ended" si ca atare duce la excese.

Atunci cand cresterile record de profit si lacomia devin modele, dezvoltarea sustenabila, armonioasa si crearea de valoare adaugata reala sunt subordonate cresterii iresponsabile si maligne, cu scopul de a obtine "Mai Mult" din "Mult".


Goana dupa profit devine un fenomen iterativ si auto-sustenabil, transformandu-se intr-o epuizare accelerata a resurselor la baza piramidei (resource depletion) pentru a obtine cat mai mult profit la varful acesteia. Randamentul maxim pentru cei din varf este bazat pe un consum nerentabil pentru cei de la baza, fara ca profitul sa fie partajat (in mod real) intre baza si varf, sau in afara piramidei. Iar celor situati in varful piramidei nu le pasa de distrugerea resurselor de la baza, fie ele resurse naturale, umane sau capital, atat timp cat isi pastreaza avantajele.

Ne-am pierdut simtul masurii, tempo-ul de rezonanta cu ritmurile naturii, vietuim in overdrive, suntem posedati si nu ne mai apartinem...

Am ajuns precum o colonie de furnici nebune, catarate pe o felie de pizza ce pluteste pe valuri. Suntem obsedati doar sa mancam fiecare cat mai mult din acea felie, uitand ca atunci cand se termina felia vom muri cu totii. Satui dar innecati...

"It all makes perfect sense / Expressed in dollars and cents / Pounds, shillings, and pence"

luni, 12 ianuarie 2009

Mult si Bine pentru Tine - I - Totul pentru Tine

Cu riscul de a vi se parea ca in paragrafele urmatoare auziti vocea lui Pittis la Teleenciclopedia, voi face o scurta digresiune din domeniul economic - fara a ma rataci prea departe insa - intr-un mediu cu ale carei legi nu sunt familiar...

Vroiam sa spun ca inca de pe vremurile preistoriei, omul a inteles ce avantaje are de pe urma cooperarii cu semenii sai pentru a face fata unei naturi crude, a supravietui si a progresa. Departe de mine gandul de propovadui sintagma cu "safety in numbers", pur si simplu vroiam sa spun ca membrii unui grup de animale inteleg foarte bine ca fiecare are un rol de jucat in cadrul grupului si ca fara acel grup sansele lor de supravietuire tind spre zero. De aceea binele grupului era pus undeva foarte aproape de binele propriu.

Bineinteles ca, in cadrul grupului, exista lupte interne pentru a urca pe scara ierarhica spre pozitia de alfa, insa rareori se face acest lucru punandu-se in pericol existenta grupului. Acele animale "sociale" stiu instinctual ca ce e rau pentru grup e rau si pentru ele si ca supravietuirea poate reusi doar in armonie cu natura, aceasta din urma trebuind privita cu respect si teama.

Noi oamenii am reusit sa "progresam", imblanzind in parte natura prin progresul tehnic si asigurandu-ne astfel - cel putin in tarile dezvoltate - un mediu cat de cat controlat, in care cataclismele naturale sau speciile concurente provoaca un numar limitat de victime si ca atare nu pun in pericol specia.

Drept urmare, in lipsa unor amenintari serioase din partea naturii, a cresterii exponentiale a numarului de indivizi si a pozitionarii in varful lantului trofic, importanta protejarii grupului si interesele speciei s-au pierdut undeva pe traseul acestei evolutii. In schimb oamenii isi concentreaza eforturile pentru a concura cu membrii grupului si a urca pe scara ierarhica, in paralel pierzand legatura cu natura si respectul pentru aceasta, incercand sa o reduca la un rol decorativ.

Supunerea naturii, extinderea si controlul arealului speciei umane intr-o perioada atat de scurta (la scara evolutionara) a transformat omul intr-o specie aroganta si risipitoare, ai carei membri au ajuns sa considere normal ca interesele individuale si profitul personal sa fie cu mult deasupra intereselor speciei. Rezultatul este incurajarea dezechilibrelor si a acelor "free riders".

Undeva de-a lungul acestei evolutii, atunci cand am reusit sa stapanim parte din vicisitudinile sortii, cand am incetat a mai privi la vant si traznete ca manifestari a unor zei suparati, l-am redescoperit pe Dumnezeu in postura lui de creator, pastor al speciei, si catalist al sperantei si progresului spiritual. Ne-am adresat Lui cu nelinistile noastre, am cautat sprijin, consolare si speranta, i-am cerut ajutor, salvare si mantuire. E drept ca unii, mai oportunisti, s-au servit de imaginea lui pentru a-si atinge scopurile si a manipula omenirea, dar mesajul despre spiritualitatea umana si dragoste a ramas intact.

Undeva putin mai departe de-a lungul drumului si mai aproape de zilele noastre, progresul tehnic si material a fost suficient de puternic pentru a ne creea iluzia unei sigurante, confort si control asupra vietii noastre. si-atunci - ca niste copii rasfatati - l-am abandonat pe Dumnezeu ca pe o jucarie veche si nefolositoare, ca pe un gadget perimat ce nu-si mai are rostul si s-a demodat. L-am inlocuit cu alte gadgeturi, posesiuni materiale si iluzii...

Evolutia constiintei, a calitatilor empatice, a bunului simt, a bunatatii si a dragostei fata de aproape, elevarea pe treptele spiritualitatii, toate aceste lucruri care exprima zvacnirile profunde ale sufletelor noastre catre lumina, au fost subjugate de dorinta de putere, recunoastere si posesiuni individuale.

Ca si cum 1 > 6.500.000.000

Ca si cum faptul ca am construit niste orase in care ne credem cat de cat la adapost, am indiguit niste rauri sau am sapat niste tunele in munti, inseamna ca am domesticit natura.

Ca si cum nu am avea nici o raspundere fata de celelalte specii de pe planeta noastra pe care le osandim la moarte prin supraconsum, epuizarea resurselor, nepasare, lipsa de responsabilitate sau pur si simplu rea vointa.

Ca si cum Pamantul ar fi singura planeta sau omul singura specie simtitoare ("sentient species") din acest Univers.

Ca si cum daca am invatat sa gandim, sa folosim niste unelte, daca avem un acoperis deasupra capului, ceva mancare in farfurie si niste conventii sociale pe care sa ne bazam, putem lasa sufletul si pe Dumnezeu deoparte.

Cata aroganta si cata orbire...