joi, 31 iulie 2008

visul ciobanului...


cu ocazia unei scurte vacante de 4 zile, am mai lasat de-o parte situatia economica ca- vorba aia - de-o fi sau n-o fi criza trebuie sa mai traim si noi...

si iata ca in cinstea zilei prietenului meu Lucian, am fost cu el si cu Mugur la stana la Valea Plopului. Dupa un urcat pe dealuri, prin noroaie, in bena din spate a unei Dacii pick-up fara amortizoare (adrenalina curata), cam pe la asfintit de soare am ajuns si pe la stana.
s-o pui de mamaliga...

acolo ne-asteptau mielutii deja taiati, pe care unii mai priceputi au purces la a-i pregati la ceaun cu tot felul de bunatati. s-a facut si mamaliguta la tuci cu branzica proaspata si-a iesit un ospat de te lingeai pe degete.

in afara de faptul ca a fost o seara de pomina cu o mancare si mai si, am ramas si cu un gust amar in gura... la un moment dat, cum vorbeam noi cu ciobanii de diversele tipuri de branza si-i intrebam cum e cu facutul cascavalului, unul din ei spune "Apai numai cutarica stie sa faca cascaval...".

vorbind pe drumul de intoarcere ne-am dat seama ca se duce si traditia stanei cu toate cele frumoase si naturale lucruri...

vorba lui Lucian, cand s-or stinge bacii cei batrani, raman astia care sunt acuma ucenici sau vioara a doua(pe la 30-40 de ani), care mai stiu doar 50% din meserie. tot el zicea ca urmatoarea generatie o sa spuna ca mai degraba pleaca in Spania/Italia la lucru decat sa se complice cu niste oi care nici un produc prea multi bani (asta cand nu cheltui mai mult decat castigi) si necesita si multa munca.

si-uite asa se mai duce pe apa sambetei o traditie de neinlocuit. si nici o branza luata de pe raftul supermarketului n-o sa fie la fel cu ce-am mancat noi aseara...

the sheperd's dream

2 comentarii:

Simona spunea...

f fumos la Valea Plopului..am fost acolo la o casa de copii/ asta prin 1999....la fel cum zici tu... pare rupt din povestile bunicilor nostri..:)
felicitari pentru ca reusiti sa va rupeti din contidian si pt astfel de experiente!

Dragos Popa spunea...

merci Simona. pai si noi tot asa am ajuns acolo, ajutand de vre-o cativa ani taberele de la Valea Plopului/Valea Screzii si cateva din familiile adoptive din sat. din nefericire ajungem destul de rar...