sâmbătă, 31 mai 2008

l'enfer c'est pas toujours les autres...


mi-a forwardat cineva un mail din seria aceea anticorporatista, inca un manifest indirect pentru downshifting, pe care imi permit sa-l reproduc in integralitatea lui mai jos:

"Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii
de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o
facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.

Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e "eco", de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.

Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din jurul nostru.

Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras.
Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne
tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.

Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti,
de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.

Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale? Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?
Niste ratati…




desi nu e singurul mesaj care circula pe net pe aceasta tema, mi s-a parut evocativ pentru starea de fapt si oarescum in corelare cu postingul anterior legat de indatorare si supraconsum.


caci ce altceva reprezinta corporatismul decat o forma de sclavagism modern? si cum prin "democratie" asuprirea impusa fatis e mai greu de realizat (acum cand oamenii au constientizat ca au si drepturi) e mult mai bine sa ii exploatezi cu consimtamantul lor ba chiar sa transformi 12 -14 ore de munca pe zi in ceva "a la mode" si un exemplu demn de urmat. asta e capcana in care suntem momiti prin intermediul ego-ului nostru. munceste din rasputeri ca sa fii admirat de sefi si colegi,sa primesti un bonus cat e cat decent si in speranta (daca nu clachezi pana atunci sau daca nu te sunteaza vre-un coleg binevoitor) c-ai s-ajungi si tu un sef intr-o zi. si-atunci ai sa poti pacali/asupri pe altii la randul tau...

what a fucked-up world...cum altfel te-ai putea referi la un sistem care te stoarce de forta ta de munca incurajandu-te spre autodistrugere? e povestea morcovul care e pus in fata magarului, magarul tinjeste dupa el dar n-are cum sa-l ajunga. in schimb trage caruta fara sa cracneasca cu gandul la leguma. funny as it is majoritatea magarilor ajung legume...


e al naibii de parsiva chestia, trebuie sa muncesti, sa te sacrifici ca sa castigi un ban pentru a-l putea cheltui pe bunuri de care nu ai nevoie si a caror preturi au fost orscium umflate cu pompa. asa fac unii bani de pe urma ta dandu-ti un salariu pe care il cheltui pentru ca altii sa faca profit. morala jocului, muncesti o viata pentru niste rahaturi...

what can I say, playing by the rules doesn't pay. it's their rules...

daca vrei sa muncesti cu spor macar fa-o pentru motivele corecte, ca sa inveti ceva, ca sa te perfectionezi, ca sa ai satisfactie profesionala (eventual apreciere din partea clientilor), ca sa-i inveti pe altii etc, nu pentru ca este "a la mode" sau ca te spala pe creier cultura corporatista. Corporatia nu "te iubeste" ci te foloseste doar, in secunda in care nu mai esti "up to par" te poate arunca exact ca pe o lamaie stoarsa. n-o spun cu ranchiuna (nu mi s-a intamplat sa fiu "downgradat" pana acum:)) ci doar cu simtul realitatii

be smart.

PS. sunt bineinteles suparat pe mine ca i-ar m-am luat dupa morcov si de cateva saptamani incoace bag 12 ore... yeeek wake up stupid!!



Niciun comentariu: