Din avantajele globalizarii

Preluat de pe Automotive News, fara prea multe alte comentarii. Arata (apropo de complexitate) cat de interdependenta si sensibila la un soc este o industrie asa zis "globala", dar si cat de mult ne-am obisnuit ca lucrurile sa fie "just in time"...

Specialistii din industrie estimeaza ca productia auto la nivel global a scazut cu 13%, din cauza perturbarii livrarilor de piese si componente, si ca aceasta scadere ar putea atinge 30% in urmatoarele 6 saptamani, intr-un "worst case scenario". Asta apropo de avantajele modelelor de productie centralizate, cu platformele de productie consolidate despre care vorbeam mai demult.

Manufacturing disruption
resulting from the earthquake in Japan

Chrysler Group LLC UPDATED: 1:43 p.m. ET, 3/28/11		U.S.: • Restricted dealers from ordering vehicles in 10 paint colors (brilliant black, blackberry, deep cherry red, redline, inferno red, bronze star, rugged brown, hunter green, ivory and billet metallic) produced at factory in Japan.
Ford Motor Co. UPDATED: 5:02 p.m. ET, 3/28/11		U.S.: • Restricted dealer orders for "tuxedo black" and three red paint shades; affects F-150 and Super Duty pickups, Explorer, Expedition, Focus, Taurus, Lincoln MKS and Navigator. Europe: •Will idle Genk, Belgium plant (S-MAX, Galaxy and Mondeo) for five days starting April 4 to conserve parts
Fuji Heavy Industries (Subaru) UPDATED: 9:36 a.m. ET, 3/28/11		U.S.: • Canceled overtime shifts at Subaru of Indiana (Legacy, Outback, Tribeca and Toyota Camry) until April 1; no parts shortages reported Japan: • Extended production suspension through March 31; facing rolling blackouts and supply shortages •Will restart limited mini-vehicle production March 31
General Motors UPDATED: 12:58 p.m. ET, 3/29/11		U.S.: • Resuming Chevrolet Colorado and GMC Canyon production at Shreveport, La. plant; shortage of undisclosed parts from Japan halted production week of March 21 •59 laid off workers at Tonawanda, N.Y. plant back to work March 28; plant makes engines for Shreveport • All nonessential spending and global travel temporarily halted Europe: • Opel's Eisenach, Germany plant (Corsa) was down two shifts March 21 and Zaragoza, Spain plant (Corsa) canceled one shift March 21 and one shift March 25; no other cancelations as of March 29 Asia: • Overtime cut at two South Korean factories for week of March 21
Honda Motor Co. UPDATED: 8:57 p.m. ET, 3/29/11		U.S.: • Will slash daily output at plants by as much as 50 percent starting March 30 • Orders suspended from U.S. dealers for Japan-built models including the Fit, Insight, CR-Z, Civic Hybrid, Acura TSX and Acura RL. Also affected are a small number of CR-Vs • April U.S. launch of the redesigned 2012 Honda Civic on schedule Japan: • Production halted at Sayama (CR-V, Accord, Fit, Acura RL and TSX), Suzuka (Fit, Civic, Civic hybrid, Insight and CR-Z) until April 3 at the earliest; •Resumed motorcycle and power product production at Kumamoto Factory March 28 • Expects product development to be delayed at least two weeks; transferred some employees from damaged tech center in Utsunomiya to other sites; expects several months to reopen center
Mazda Motor Corp. UPDATED: 2:08 p.m. ET, 3/25/11		U.S.: •Suspended dealer orders for vehicles made in Japan until further notice; will affect (Mazda2, Mazda3, MX-5, Miata, RX-8, CX-7, CX-9, Mazda5) May allocation for U.S. dealers Japan: •Suspended production at Hofu plant (Atenza, Axela) from March 28; had restarted production March 22 with parts in stock •Hiroshima plant (Bongo, CX-7, CX-9, Demio, Premacy, Roadster, RX-8, Verisa) reopened March 28; will continue some production until supplies run out.
Mitsubishi Motors Corp. UPDATED: 9:18 a.m. ET, 3/30/11		U.S.: • Assembly plant in Normal, Ill., is running normally; no shortages anticipated Japan: •Okazaki (Colt, Outlander Sport), Mizushima (i-MiEV, Lancer, Outlander and more) and Pajero (Challenger, Delica, Pajero) operating limited production March 31, April 1 •Suspending production at Pajero March 30 •Will evaluate operations again March 31
Nissan Motor Co. UPDATED: 9:25 a.m. ET, 3/29/11		U.S.: • All Nissan Americas plants (4) open; will continue running through at least April 1 • About 1,300 Infiniti vehicles were damaged in port in Japan en route to the U.S.; expects to make up the inventory loss within months • Currently studying the potential for Decherd, Tenn. engine plant to supply VQ V-6 engines to Japan to replace lost production from the Iwaki engine plant; no decisions made yet • Informed dealers March 24 that company will follow normal ordering schedule for May and no processing delays expected Japan: • Five plants -- Oppama, Tochigi, Kyushu, Yokohama and Nissan Shatai -- opened March 24 and building vehicles with components in stock; affects the Rogue, Leaf, 350Z and GT-R sports cars and almost all Infiniti models • Leaf vehicle and battery production resumed at Oppama assembly and Zama battery plants March 24; plants still face rolling blackouts • Electricity and water restored to damaged Iwaki engine plant; workers called back March 28 to help with repairs, but no timeframe for reopening. Iwaki builds VQ V-6 engine for Infiniti G and M series, Murano and Z350
PSA Peugeot-Citroën UPDATED: 10:34 a.m. ET, 3/24/11		Europe: •Reduced production at most European plants from March 23 due to shortage of engine airflow sensor imported from Japan; affects Peugeot 207, Citroën C3, according to Wall Street Journal report •Cutting production 40 - 50 percent at plants in Madrid and Vigo, Spain; Poissy and Aulnay, France; and Trnava, Slovakia •Cutting production 75 percent at Sochaux, Sevelnord and Mulhouse, France •Plants in China, Latin American not affected
Renault Samsung Motors Corp. UPDATED: 1:50 p.m. ET, 3/22/11		South Korea: •Stopped weekday overtime as well as weekend shifts
Suzuki Motor Corp. UPDATED: 9:21 a.m. ET, 3/29/11		Japan: •Suspended output at (3) plants through March 30; affects U.S.-bound Kizashi sedan, Grand Vitara crossover, SX4 small car •Will operate day-shift only at Iwata plant (commercial trucks) March 30, 31 •Will operate day-shift only at Kosai plant (Alto, Lapin, MR Wagon, Palette, Solio, Wagon R) March 31 •Will assemble engines at Sagara plant (Kizashi, Swift, SX4, SX4 Sporty) but vehicle production suspended March 30, 31 •Will assemble motorcycles at Takatsuka and Toyokawa plants March 30, 31 •Still assessing situation for after April 1
Toyota Motor Corp. UPDATED: 9:14 a.m. ET, 3/30/11		U.S.: • Informed dealers March 25 that they face a shortage of 233 parts numbers for at least 30 days; Toyota Motor Sales will not fill any orders of short-inventory parts to replenish dealer stock • North American vehicle and engine plants (13) running; overtime curtailed • Sent memo to workers in U.S. and Canada March 23, warning thinning supplies will cause some interruptions in production; no definite time frame for stoppages • Prius availability in the U.S. could be affected by damage to a hybrid battery plant; RAV4 crossover also affected Japan: •Miyagi assembly plant (Yaris for U.S. export) to be offline until at least late April; can’t get supply of natural gas •Domestic plants (18) expected to remain offline until April 14; affects almost all Toyota and Lexus brand cars •Production of Toyota Prius, Lexus HS250h and CT 200h hybrids halted March 30; will resume on March 31 on half capacity; had previously resumed limited production March 28 •Delayed shift of Corolla production (for domestic market) from Sagamihara plant to Miyagi plant until May • Resumed production of replacement parts for vehicles already on the market on March 17; resumed production of parts for overseas production on March 21 • Damaged: The Central Motor plant in Miyagi, which manufactures the Yaris; the Kanto Auto Works Iwate plant, the Scion xB and xD models; parts plants in Hokkaido and Tohoku •Delayed Japanese launch of wagon-style Prius; not expected to affect U.S. or European launch
Volvo Car Corp. UPDATED: 10:50 p.m. ET, 3/29/11		Europe: • Company says production will continue undisrupted through week of March 28; can't predict beyond that; gets 10 percent of components from Japan

Return on Life

Preluat de pe Reuters. No further comments needed...

Getting the best return on life

Dec 23, 2010 10:56 EST

• 
• 
• 
• 
• 
  

family finances | insurance | investing | Managing healthcare costs | retirement

I was in a homeless shelter recently with my daughters and neighbors serving a hot meal to some folks who didn’t have a roof over their heads.
They smiled gratefully and thanked us as they sampled my pasta recipe and other dishes. This was a frozen moment when I had to ponder the investment one makes not in stocks, bonds and funds, but life itself.
My friend Mitch Anthony, speaker and author of “the Bean is Not Green,” always has great insights on this process. He says we need to take stock of our “return on life (ROL).”
Return on life is about measuring what’s important to you in non-tangible terms. A warm place to sleep. A job. Health insurance. A decent meal with people you love.
To evaluate your return on life, you literally have to stop thinking about money. Just stop. Look at what you have and what you can give. What do you value?
“Everyone has a unique set of values,” Mitch tells me. “We have a vision of life. What adds to or subtracts from it? What are our responsibilities to others?”
To gauge ROL, we need to know how much and how often we value certain things. Are we spending too much time at work or worrying about it at home? Do the things that matter most occupy the least amount of our daily existence? What have we put in the backs of drawers that need to be revealed?
In order for us to have this self-conversation, we need to throw out some ideas that have dominated the financial arena and poisoned our lives.
Forget about forecasts.
Nobody has a decent crystal ball, especially after 2008. The world is moving too fast. You can’t plan your life around a business channel. What are your needs? How can you best address them with current resources and time?
Stop focusing on performance.
So you didn’t get a raise or bonus this year. Did you achieve what you set out to do? Are you getting closer to your goals? Life isn’t a steady upward curve. It really looks more like the stock market, which is a jagged line.
Forget about timing.
Some people can plan careers and they are defined by certain milestones: Becoming a manager or partner, getting the big raise, retiring. Life going forward won’t be that simple. We will gradually retire or work into our ninth decades. We will un-retire and pursue different careers. Work isn’t what it used to be.
The one thing we shouldn’t embrace is regret, that indisputable anxiety that we’ve not gotten the best return on life. Or to quote Stephen Sondheim from A Little Night Music: “Isn’t it rich/Isn’t it queer?/Losing my timing/this late in my career?”
The best ROL leaves us with no residue of remorse. It flows organically, like an idea whose time has come. You won’t find it jumping out at you from the business headlines or a blog.
How do you know you’re making a good life investment? You can feel it in your gut, your neck and your heart. I’m not talking about a mutual fund or bond that may or may not pay you back. I’m talking guarantees with the full faith and credit of what makes you tick.
For some, it may be learning piano or a new language. For others, it may be volunteer work or a trip to Antarctica.
I can tell you I’m finding immense pleasure just cooking for my family and others, taking that daily walk and breathing deeply.  I can’t value any of these things in monetary terms, but they have value beyond words. I can measure them in warm smiles.
Most importantly, you can gauge your return on life in terms of what you can do for others. This is the compound interest of giving and it could be anything from a kind word to going to a friend’s funeral and talking with survivors.
There’s going to be so much in life that will make you sick with anger and grief. You’ll get a much better return from your life energy if you can multiply good will. That’s the most valuable asset of all.
Happy holidays and peace, prosperity and health!

Povesti entropice (II)

Daca in postul anterior am vorbit despre Peak Oil, in acest de-al doilea volet vom continua cu cateva povesti legate de varii interpretari ale posibilelor implicatii ale unui astfel de eveniment. Inainte de a trece mai departe as vrea sa va reamintesc ca traim actualmente intr-o societate complexa in care energia este disponibila in cantitati masive, usor accesibila si ieftina. Folosind un exemplu banal, cei dintre voi care isi mai aduc aminte de vremurile de dinainte de 1989 isi vor imagina mai usor ce inseamna sa nu ai curent electric cateva ore pe zi, apa calda si caldura sporadic, benzina mai rar, sau dreptul de a merge cu masina doar din cand in cand. Desi aceste limitari sunt scoase din contextul politic, ele pot fi usor interpretate ca posibile limitari decurgand din accesul la energie si descriu bine un context de la care am evoluat in 20 de ani.

Povestea Povestilor

Reactiile la problematica peak oil sunt in general polarizate intre cele doua extreme, pe de-o parte previziunile apocaliptice gen Mad Max, cu aplicabilitate imediata iar pe cealalata parte increderea netarmurita in solutiile „deus ex machina”, izvorate din mitul progresului tehnologic, pentru care spete de acest fel ar trebui sa fie un mizilic. In cartea sa „The Long Descent”, John Michael Greer asemuieste alegoric aceste doua perspective cu cele doua curente principale de gandire ce domina escatologia crestina, in speta pre-milenialismul si post milenialismul. 

Aceste doua curente, ce se pozitioneaza in jurul evenimentului central al intoarcerii lui Isus Hristos pe Pamant si cei o mie de ani (mileniul) ce preced sau urmeaza venirea sa pe Pamant. Pre-milenialismul sustine ca lumea se va confrunta cu o decadere puternica inainte de venirea Domnului pe Pamant si inceputul Domniei de 1000 de ani, pe cand post milenialistii sustin ca omenirea va cunoaste o perioada de dezvoltare si armonie vreme de o mie de ani, pana la sosirea lui Hristos pe Pamant. Asocierea fortata de Greer alatura premilenialismul cu viziunile apocaliptice ale problematicii peak oil  si postmilenialismul cu mitul progresului si solutiile miraculoase pe care acestea le-ar oferi acestei spete.

Tot Greer ne atrage atentia asupra importantei povestilor, asupra modului in care acestea ne influenteaza gandirea, si asupra pericolelor limitarii doar la o categorie sau doua de povesti. Aceasta limitare poate duce la pierderea vederii de ansamblu, la dificultati in a recunoaste anumite aspecte ale problemei si de a reactiona in mod adecvat. Exemplul pe care ni-l da este cel al capcanelor de prins maimute sub forma unui vas cu gat ingustat, prin care debea intra labuta maimutei si pe fundul caruia se afla ceva de mancare. Maimuta simte mancarea, vine concentrata pe ideea de a o scoate din vas, baga mana si nu poate s-o scoata plina de mancare. Atunci cand vanatorul se apropie s-o prinda, maimuta ramane captiva „povestii” prin prisma carei a abordat situatia, cea legata de scosul alimentelor din vas, si incearca disperata sa scoata labuta plina cu mancare pe gatul ingustat, in loc sa-i de adrumul si sa fuga. Daca maimuta ar reusi sa-si reformuleze povestea prin prisma inutilitatii mancarii in contextul in care este prinsa si omorata de catre vanator, atunci prioritatea ar deveni, foarte simplu, sa fuga cat mai repede lasand mancarea in vas, acesta fiind dealtfel raspunsul adecvat intr-o astfel de situatie.

Povestea entropiei

Despre entropie se poate vorbi mult si bine, fie ca e vorba de termodinamica, mecanica statistica sau teoria informatiei, cunostintele necesare pentru dezvoltarea detaliata a subiectului depasind pe cele ale autorului. Pentru scopul articolului insa, vom spune ca entropia este strict legata de legea a doua a termodinamicii. Aceasta poate fi privita, printre altele, prin prisma capacitatii unui sistem neizolat de a-si transforma energia in lucru util (exergie), ca urmare a unui proces ireversibil ce are ca rezultat cresterea energiei dezordonate din sistem plus mediu, cu alte cuvinte a entropiei.  Simplificand grosier problema, vom adauga mentiunea ca un sistem neizolat, cu temperatura superioara mediului, are tendinta spontana si ireversibila de a ajunge la un echilibru termic cu mediul inconjurator, ducand la o crestere a entropiei in acest proces, masurabila sub forma de energie termica. Energia organizata se transforma, natural si ireversibil, in energie dezorganizata.

Ca o exceptie la regula de mai sus, Ilia Prigogine, un chimist belgian de origine rusa castigator al premiului Nobel in 1977, introduce notiunea de structuri disipative pentru a descrie acele sisteme de sine statatoare, care se opun tendintei naturale de a ajunge la un punct de echilibru, reusind sa se pastreze intr-o stare de dezechilibru, prin intermediul unui schimb de materie si energie cu mediul inconjurator. Aceste sisteme „departe de echilibru” (far-from–equilibrium) isi pot mentine structura atata timp cat aportul de energie/materie din mediul inconjurator este mai mare decat entropia exportata de catre sistem.

Organismele vii pot fi considerate astfel de sisteme cu entropie negativa, sisteme negentropice, ce au nevoie sa importe resurse cu entropie joasa (elemente energetice puternic structurate) din mediu si sa exporte catre acesta materie cu entropie ridicata (materie destructurata). Putem vorbi aici de organismul uman care are nevoie de hrana din mediu pentru a-si pastra integritatea structurala (gradul de organizare) exportand materie nestructurata in mediu (deseuri umane).

Poveste cu sfarsit previzibil

Societatea umana este ea insasi, in extenso, un astfel de sistem negentropic, ce are nevoie de un aport constant de energie si materie din mediul incojurator, pentru a-si putea pastra gradul de organizare. Cu cat societatea creste si se dezvolta, ea trebuie sa fie capabila sa exporte in mediu entropia cauzata de aceasta expansiune cat si de catre cresterea gradului de complexitate intrinseca. Pentru aceasta mediul inconjurator trebuie  sa poata fi in stare sa furnizeze un aport de energie suficient pentru a compensa acest export crescut de entropie. Atunci cand resursele disponibile pentru utilizare in mediul inconjurator sunt insuficiente pentru a asigura nivelul de consum impus de societate, entropia nu mai poate fi exportata si ramane in sistem, ducand la cresterea gradului de dezorganizare a acestuia.

Istoricul si antropologul american Joseph Tainter, se apleaca asupra problematicii societatilor confruntate cu o crestere a complexitatii ce depaseste nivelul resurselor disponibile in mediu. In cartea sa „The Collapse of Complex Societies”, Tainter identifica 17 cazuri istorice de colaps societal, definit ca o pierdere rapida si semnificativa a gradului de complexitate sociopolitica de catre o societate. Daca fiecare caz mentionat anterior are multiple cauze specifice in interpretarea predecesorilor sai (epuizarea resurselor sau a unei resurse vitale, aparitia unei noi vaze de resurse, o catastrofa insurmontabila, raspuns insuficient sau inadaptat la circumstante, inlfuenta altor societati complexe, invadatori, conflicte sociale/contradictii societale sau proasta gestiune a situatiei de catre elite, disfunctii sociale, factori mistici, concatenarea intamplatoare a evenimentelor si factorii economici),  Tainter  prefera sa introduca patru concepte cheie prin prisma carora incearca sa judece colapsul. Acestea sunt:

1. Societatile umane sunt organizatii dedicate rezolvarii problemelor;
2. Sistemele sociopolitice necesita energie pentru a se mentine (tineti minte sistemele negentropice si cele disipative?)
3. Cresterea complexitatii determina cresterea costurilor per capita
4. Investitia in complexitate sociopolitica ca solutie pentru rezolvarea problemelor atinge deseori un punct dincolo de care randamentul marginal este in declin continuu (legea randamentelor descrescatoare);

Rezumand, Tainter ne spune ca organizarea sociala a aparut ca raspuns la anumite probleme cu care se confruntau oamenii (ex: comunitati care sa adreseze mai bine nevoia de subsistenta) ducand la cresterea complexitatii mecanismului social, ceea ce la randul sau a determinat cresterea energiei necesare pentru mentinerea sistemului (simplificare ex anterior: structuri agricole centralizate,-> aparat birocratic necesar gestionarii resurselor agricole, aparat militar necesar protectiei acestora -> nevoi de hrana mai mari pentru intretinerea celor doua structuri aparute-> investitii mai mari in structurile agricole-> ciclul se repeta si o parte crescanda din resursele agricole trebuie alocata legitimizarii sistemului sau coercitiei). Ierarhia sistemului sporeste, complexitatea de asemenea precum si specializarea, element necesar pentru a putea trata diversele probleme aparute intr-un sistem mare. Cota de resurse alocata structurilor aparute pentru a rezolva probleme creste exponential in detrimentul restului societatii, solutiile gasite pentru rezolvarea problemelor initiale generand probleme la randul lor. 

De asemenea, Tainter ne atrage atentia ca investitiile initiale in mentinerea complexitatii au cel mai mare randament deoarece sunt folosite resursele accesibile, pentru care efortul este minimal, pentru ca acest randament sa scada odata cu trecerea la acele resurse care necesita mai mult efort pentru procurare si procesare. Legea randamentelor descrescatoare arata dealtfel ca efortul necesar pentru a obtine acelasi rezultat, creste in timp, randamentul procesului fiind descrescator. Acest efect se manifesta si in scaderea eficientei subsistemelor sociale (invatamant, sanatate, armata…) si mai ales in capacitatea de inovatie (R&D) in care rezolvarea problemelor simple duce la probleme mai complexe, care necesita eforturi/resurse mult mai mari pentru a fi rezolvate. Costul in crestere al complexitatii si legea randamentelor descrescatoare duc la presiuni sporite asupra resurselor din mediului precum si asupra categoriilor productive dintr-o societate, care sunt taxati de o portiune din ce in ce mai mare din veniturile/productia lor pentru a sustine structuri de pe urma carora beneficiaza din ce in ce mai putin (armate, birocratii etc). Spre finalul procesului, diversi factori precum epuizarea bazei de resurse (care poate fi initial sustinuta prin cuceriri teritoriale) sau dezintegrarea interna a societatilor ca urmare a lipsei de sustinere din partea stratelor suprataxate, coroborata cu actiunea factorilor externi, duc la colapsul societal (doar in conditiile in care exista un vacuum de putere si in care o societate vecina de o complexitate/putere similara –numita peer polity - nu purcede la anexarea celei slabita). 

Tainter ne mai atrage atentia asupra faptului ca rezultatele colapsului pentru anumite grupuri nu sunt neaparat nefaste, punand accentul pe descoperiri geologice care atesta o imbunatatire a sanatatii si regimului alimentar a taranilor din Imperiul Roman de Apus, dupa prabusirea acestuia (avand in vedere ca partea importanta din productia agricola care le fusese luata prin suprataxare era acum disponibila pentru uz propriu). De asemenea, nu toate societatile supuse factorilor mai sus mentionati ajung ireversibil la colaps, ci pot fi supuse unei scaderi in complexitate care duce la un echilibru temporar cu aportul de resurse din mediu, urmand o evolutie sinusoidala pe o perioada mai lunga (Imperiul Bizantin). Tot asa cum progresul nu este singurul scenariu posibil, la fel nici colapsul brusc nu este unicul sfarsit previzibil, ciclicitatea si variatiile individuale fiind mai degraba norma.   

Dimitri Orlov, controversatul autor al cartii „Reinventing Collapse”, propune interpretarea etapelor colapsului dupa modelul Kubler Ross si ale sale cinci stadii ale durerii:

Stadiul 1: Colaps financiar. Increderea in „Business as usual” a disparut. Se presupune ca viitorul nu mai seamana in nici un fel cu ce s-a intamplat in trecut, astfel incat riscurile nu mai pot fi cuantificate pe baza experientelor anterioare sau activele financiare considerate sigure. Institutiile financiare devin insolvente, sumele economisite sunt pierdute si accesul la capital devine dificil sau imposibil;

Stadiul 2: Colaps comercial. Increderea in “Piata ne va pune la dispozitie bunurile necesare” a disparut. Banii sunt devalorizati sau devin o raritate, marfurile sunt stocate in asteptarea vremurilor mai dificile, lanturile de import si distributie nu mai functioneaza iar penuriile de bunuri de prima necesitate devin un lucru obisnuit.

Stadiul 3 : Colaps politic. Increderea in “Guvernul va avea grija de noi” a disparut (nota bene: la noi a disparut de mult…). Pe masura ce incercarile autoritatilor de a rezolva lipsa de acces la resursele comerciale sau  la bunurile de prima necesitate dau gres, stabilimentul politic isi pierde legitimitatea si relevanta ;

Stadiul 4 : Colaps social. Increderea in  « oamenii nostri vor avea grija de noi » a disparut. Organizatiile locale, ONGurile sau grupurile care au preluat activitatea institutiilor centrale, raman fara resurse sau cad prada conflictelor interne;

Stadiul 5 : Colaps cultural. Increderea in bunatate si omenie a disparut. Oamenii isi pierd capacitatea de a manifesta “bunatate, generozitate, afectiune, onestie, ospitalitate, compasiune si mila”. Familiile se destrama intrand in concurenta, ca simpli indivizi, pentru resursele din ce in ce mai putine.

Orlov ne spune ca evolutia colapsului prin cele cinci stadii nu este una automata, declansarea procesului neimplicand o evolutie liniara de la stadiul unu la stadiul cinci. Mai degraba putem asista la o trecere de la un stadiu la celalalt urmat de o evolutie stationara sau chiar de o revenire la stadiul anterior, sub influenta actiunii corectoare a stratelor sociale.

Morala povestii

Daca o abordare apocaliptica nu este nici pe departe ceea ce doream sa va sugerez, nu ma pot impiedica sa  observ cum increderea in dezvoltarea tehnologica si in mitul progresului continuu oculteaza majoritatea celorlalte scenarii posibile, sugerand ca deus ex machina al stiintei umane va rezolva orice problema cu care societatea se va confrunta. Desi un astfel de optimism netarmurit garanteaza nopti linistite si permite ca mersul pe sarma sa fie privit ca o plimbare la sosea, e bine sa nu pierdem din vedere si celelalte povesti posibile si sa fim atenti la drum pentru a evita eventualele prapastii ce ne asteapta.

Raportul IEA discutat in voletul anterior al seriei ne atrage atentia asupra unor tendinte ce nu trebuie ignorate si anume ca epoca energiei ieftine, cu un EROEI mare, se apropie de sfarsit (daca nu cumva ne aflam deja in ea), si ca, in cel mai bun caz, urmeaza ajustari semnificative ale pretului petrolului, cu un impact potential sever asupra economiei globale. Mai important, raportul ne spune ca ajustarea la un viitor in care cererea poate fi acoperita de oferta de energie depinde de actiunea politica a guvernelor lumii si de capacitatea noastra de a ne adapta productia si consumul  la surse energetice reinnoibile, cu un EROEI substantial mai mic. In acest context, avand in vedere EROEI-ul scazut al noilor surse de energie alternativa (inclusiv energia eoliana si solara) este destul de ingrijorator. Colectivul de cercetatori coordonati de Charles Hall calculeaza, intr-un studiu publicat in 2009, ca o sursa de energie trebuie sa aiba un EROEI minim de 3:1 pentru a putea fi rentabila si estimeaza ca EROEI-ul minim pentru a putea mentine o societate functionala este de 5:1. Intr-o prezentare foarte interesanta, pe care o puteti citi aici, Joseph Tainter concluzioneaza ca sustenabilitatea este dependenta de capacitatea unei societati de a asigura o rezerva de capacitate destinata rezolvarii eventualelor probleme ce pot aparea, in mod special surse energetice foarte concentrate. Tot Tainter isi pune serioase semne de intrebare asupra existentei unei astfel de rezerve intr-un viitor dominat de energii reinnoibile cu un EROEI scazut.

In ciuda celor mai bune incercari si modele de predictie, viitorul este imposibil de prevazut cu certitudine avand in vedere miriada de factori de influenta. Cu toate acestea, este bine sa fim constienti ca nu toate povestile se incheie cu clasicul „si-au trait fericiti pana la adanci batraneti” si sa ne pastram o minte deschisa asupra tuturor posibilitatilor, pentru a nu cadea in capcana maimutei pentru care gratificarea imediata era mai importanta decat supravietuirea pe termen lung.

Povesti entropice (I)

"En toute honnêteté" dupa cum zice francezul, sa incepem cu disclaimerul si sa spunem ca, in lipsa unei pregatiri academice/de profil adecvate autorul nu doreste ca acest articol sa fie interpretat ca o analiza riguroasa sau o serie de predictii stiintifice, lasand celor mai in masura grija unor astfel de subiecte.

Cu toate acestea, asumandu-mi eventualele erori, si cum Craciunul se apropie cu pasi rapizi, am zis ca nu strica sa vin la voi cu o culegere de povesti  adunate de pe la povestitori mai de seama. Cum insa povestile sunt multe si n-as vrea sa adormiti inainte de sfarsit, am impartit articolul in doua si-am adaugat si poze colorate, pe care puteti apasa ca sa se vada mai bine...

Povestea Peak Oil-ului 

Istoric vorbind, dezvoltarea societatii umane poate fi privita ca fiind intotdeauna limitata de energia avuta la dispozitie si-n corelatie directa cu abilitatea noastra de a maximiza utilizarea acesteia.

Astfel, putem trage o paralela intre cresterea complexitatii organizarii societale /cresterea populatiei pe de-o parte si capacitatea de utiliza surse de energie din ce in ce mai concentrate, cu costuri de accesare din ce in ce mai mici, pe de-alta parte. Din epoca de piatra pana in era industriala trecem astfel de la energia solara / animala (vanatori- culegatori sau fermieri-agricultori) prin utilizarea lemnului, apei , vantului, mangalului, la mineritul carbunelui subteran si apoi la utilizarea petrolului, gazului natural si al combustibililor nucleari.

sursa

Acestea din urma, carbunele subteran, petrolul si gazul natural, sunt sursele de energie cele mai concentrate, cu cel mai bun raport dintre energia consumata pentru a le extrage si cea obtinuta prin utilizarea lor.  In 2009, petrolul si gazul natural reprezentau aproximativ 59% din consumul mondial de energie, fiind urmate de catre carbune cu aproape 30%.

 

La aceasta clasificare bazata pe densitatea energetica a sursei de combustibil, se adauga insa si un alt indicator ce da o idee despre randamentul estimat al acelui combustibil si anume EROEI (EROI) = Energy Return on Energy Invested, care incearca sa cuantifice raportul dintre energia investita pentru a obtine acea sursa energetica si energia obtinuta prin consumul acelei surse. Un exemplu simplificat ar fi  raportul dintre energia obtinuta prin arderea unui litru de benzina si suma dintre consumul energetic folosit pentru a obtine materialele necesare constructiei unui put petrolier + consumul energetic pentru transportul si asamblarea lor+consumul energetic pentru foraj, mentenanta si transportul petrolului + consumul energetic pentru rafinarea acestuia +consumul energetic pentru transportul benzinei la benzinarie. Indicatorul iti spune ca degeaba ai un combustibil care produce 5 GJouli de energie pe unitate de combustibil daca ai consumat 6 Gjouli pentru a extrage acea unitate (trebuie ca EROEI min ">" 1, in practica cautandu-se un EROEI de cel putin 3).  Metodologiile de calcul ale indicatorului sunt multiple (analiza de proces, analiza intrari/eisiri, metoda estimarii de pret etc) si sunt deseori criticate pentru defectele modelului in termen de "system boundary" (cu referire la exemplu de mai sus, ar trebui sa luam in calcul si consumul energetic depus de muncitori pentru a veni la mina din care s-au extras metalele ce se regasesc in materialele de constructie ale putului petrolier etc) cat si pentru rezultatele deseori inconsistente.

Sursa

Cu toate defectele sale, EROEI permite de bine de rau, o comparatie intre clasele de combustibil si atrage atentia asupra scaderii randamentului energetic a resurselor extrase de-a lungul timpului, pe masura ce resursele usor accesibile sunt epuizate (extractia petrolului de pe uscat la mica adancime in 1930 vs extractia petrolului cu platforme offshore la mare adancime). Folosirea indicatorului permite deasemenea determinarea rentabilitatii resurselor alternative, cu rezultate dezamagitoare cateodata, precum in cazul shale oilului. 

Sursa

Povestea Peak oilului pe de-alta parte a fost deseori spusa si chiar mai des combatuta. Pentru a reveni la radacinile povestii, ea a inceput cu afirmatia dlui King Hubbert cum ca productia de petrol, fie ca e la nivelul unui camp petrolier, a unei tari sau chiar a intregii lumi are forma unui clopot. Extrapoland aceasta teorema si applicand curba Hubbert la Statele Unite, el a prezis ca productia de petrol americana va atinge un maxim la inceputul anilor 70 dupa care va intra intr-un declin ireversibil, lucru care s-a si adeverit. Tot Hubbert a mai prezis, in  1974, ca in baza rezervelor cunoscute la data predictiei si daca tendintele acelei vremi se vor mentine, productia petroliera mondiala va atinge un varf in 1995, fiind urmata de un declin ireversibil, lucru care iata ca nu s-a intamplat, din varii motive incluzand, printre altele si o crestere a eficientei energetice. Un lucru este de remarcat totusi cu privire la scenariul peak-oil si anume ca, avand in vedere forma de clopot a curbei Hubbert, trecerea de varf nu inseamna, asa dupa cum multi alarmistti sugereaza, disparitia petrolului de pe o zi pe alta ci diminuarea graduala a nivelului productiei. Astfel, scenariul cel mai des favorizat, al unui peak oil in 2006 indica o productie de petrol in 2040 asemanatoare cu cea din 1980, din nefericire insa, in contextul unei cereri mult sporite.

Povestea International Energy Agency

IEA este o organizatie interguvernamentala a statelor membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), fondata in 1974 si care are ca obiective informarea si sfatuirea tarilor membre cu privire la probleme de securitate energetica, dezvoltare economica si protectia mediului. International Energy Agency  (a nu se confunda cu EIA = Energy Information Agency, parte din US Department of Energy) este considerata autoritatea de resort cu privire la politicile energetice globale si, ca atare, emite un raport de informare anual, numit World Energy Outlook (WEO). Desi criticate de catre preponentii peak oilului, informatiile din WEO sunt intotdeauna interesante, desi acestea nu sunt disponibile in integralitatea lor decat contra cost. Cu atat mai mult este de apreciat ca informatiile si abordarea din WEO 2010 marcheaza un punct de cotitura fata de linia rapoartelor anterioare.

Pe scurt, iata cateva din datele si graficele ce se gasesc in sumarul executiv al acestui raport si in documentele de suport:

• Din datele preliminare, China a devenit primul consumator mondial de energie, depasind SUA in 2009, in conditiile in care in 2000 economia chineza consuma doar 50% din cat consuma economia americana la acea vreme. China va fi principalul factor de influenta in cresterea consumului energetic mondial pana in 2035;

• Sub presiunea reglementarilor privind protectia mediului, a acordului de la Copenhaga precum si a masurilor individuale, statele membre sunt asteptate sa ia masuri drastice pentru  a limita emisiile de carbon din atmosfera si a descuraja utilizarea combustibilior fosili (deci, sa ne intelegem, nu din cauza epuizarii resurselor...). Ca urmare a masurilor politice luate (inclusiv diminuarea subventiilor pentru utilizarea combustibililor petrolieri)  se asteapta, pe termen mediu, o crestere semnificativa a pretului petrolului precum si o scadere a cererii pentru acest combustibil, pe masura ce guvernele incurajeaza trecerea la combustibili alternativi.

• In functie de scenariul ales, productia de combustibil petrolier va intra intr-o faza de platou fie spre 2035 fie mai devreme, IEA introducand pentru prima oara in istoria ei notiunea de peak oil, dar,  atentie, nu ca urmare a costrangerilor legate de rezervele existente si de rata productiei, ci ca urmare a scaderii cererii de petrol rezultata din aplicarea masurilor de protectie a mediului. Foarte interesant deasemenea, in graficul alaturat de observat cum campurile petroliere existente au trecut deja de peak oil in 2008-2009, stacheta urmand sa fie foarte rapid preluata de catre dezvoltarile viitoare ale campurilor petroliere deja descoperite precum si de catre cele ale campurilor petroliere ce urmeaza a fi descoperite in viitor. Aceste doua categorii ajung sa reprezinte aproximativ 10% din productia clasica de petrol in 2010 si peste 50% din aceasta in 2035!! Mai mult decat atat, ponderea petrolului neconventional (din nisipurile petrolifere Canadiene, petrolul greu Venezuelean, petrol din carbune sau din gaz lichefiat precum si shale oil) in totalul productiei de petrol este prevazuta sa creasca de la 3% actualmente la 10% in 2035.  

• Cererea de energie electrica este prognozata sa aiba cea mai mare crestere dintre toate tipurile de energii cu aproximativ 2.2% p.a. intre 2008 si 2035. Arderea carbunelui ramane sursa predominanta de energie electrica, cu o crestere semnificativa in tarile non-OECD, in special in China.

Raportul contine multe alte informatii interesante pe care, din lipsa de spatiu, articolul fiind deja prea lung, n-o sa le mai mentionez. Documentul a suscitat reactii critice, anumite puncte slabe fiind preluate mai jos:

1. WEO nu tine cont de EROEI in calculele sale, exploatarea anumitor surse de energie mentionate in raport putand sa fie nerentabila din acest punct de vedere;
2. Nu toate sursele de energie sunt substituibile intre ele atunci cand e vorba de sarcini specifice. As adauga ca, pentru a adapta capacitatile de productie industriala sa lucreze cu o alte surse de energie decat cele cu care lucreaza actualmente, este nevoie de investitii energetice masive, intr-o perioada in care resursele sunt in scadere.
3. Preturile ridicate cauzate de utilizarea resurselor cu un EROEI mai scazut  se vor repercuta in sistem ducand la adancirea recesiunii.
4. Estimari foarte politicizate si chestionabile ale rezervelor de petrol si gaz, in ciuda asigurarilor date de modelele utilizate in WEO (vezi cazul rezervelor Arabiei Saudite care reprezentau 20% din rezervele lumii in 2009 si a caror valoare nu poate fi verificata de catre terte parti, incepand cu 1982).
5. Raportul nu adreseaza situatia de fapt conform careia productia petroliera a fost aproape neschimbata in ultimii sase ani. Daca volumul rezervelor estimate este atat de mare pe cat se spune in WEO, de ce nu s-a marit productia de petrol atunci cand preturile au ajuns la 147dolari/baril, pentru a stopa tendinta lor de crestere?

Mai multe detalii gasiti aici



 Deasemenea, e de notat ca un grup de experti suedezi si germani, estimeaza ca scenariu standard, intr-un studiu din luna noiembrie 2010, ca productia globala de carbune va atinge o faza de platou incepand cu 2025, urmata de un declin incepand cu 2030. In acest scenariu, care difera semnificativ de cel  prezentat de IEA in 2009,  China urmeaza sa inregistreze un declin destul de rapid al productiei dupa 2025, lucru care se cam bate cap in cap cu prognozele mai sus mentionate. Mai multe detalii gasiti aici.



La toate acestea as adauga cateva observatii personale:

• Desi studii paralele cum ar fi cel al IHS/CERA, unul din principalii furnizori de date statistice din industria petrolului, par sa confirme ca rata noilor descoperiri acopera rata de epuizare a campurilor petroliere, acestea atrag deasemenea atentia asupra costului crescand al noilor explorari petroliere si asupra necesitatii asigurarii capitalului necesar pentru mentinerea ratei de extractie necesare acoperirii cererii. Mai mult decat atat, studiul in sine nu disputa ideea de epuizare a resurselor, propunand insa, in loc de "peak-oil", un "platou ondulant"  in care productia din campurile viitoare si sursele alternative de petrol asigura suficient timp pentru  ca parghiile economice (pretul) si masurile politice sa permita trecerea catre combustibilii alternativi, inainte de declinul ireversibil al petrolului.

• Parghiile de reglementare a ecuatiei cerere/productie propuse de IEA pe termen mediu sunt identice cu cele mentionate mai sus si anume, in principal, pretul si masurile politice concertate. Din nefericire, pretul fiind o variabila a pietii nu poate asigura un control fin al consumului, ajustarile "a la baisse" ale consumului putand duce, in teorie si prin functia sa de echilibrare cerere/oferta, la o scaderea a pretului si, drept urmare, o crestere a consumului. Aceasta crestere a consumului nu tine cont de limitarea fizica a volumului resurselor si epuizarea lor pe termen mediu. 

sursa

• Raportul mizeaza pe o coordonare globala a masurilor politice, ca si cum acest consens ar fi o stare de normalitate, iar interesele nationale usor de ignorat. Aceasta coordonare ignora deasemenea repartizarea neomogena a resurselor la nivel regional,  gradele diferite de acoperire a consumului din rezerve (Reserve/Production Ratio) precum si dinamica potential diferita a diverselor regiuni, ce decurge din acest lucru.
• Raportul trece cu vederea costul energetic al retehnologizarii in vederea adaptarii la noile clase de combustibil, altele decat petrolul, precum si accelerarea epuizarii petrolului ca urmare a acestui efort. Inertia si chiar reticenta tipica la adoptarea unor noi tehnologii nu par a avea o influenta prea mare asupra termenelor de adoptare ale acestor tehnologii.
• Raportul nu ia in considerare impactul cresterii preturilor combustibililor petrolieri, eliminarea subventiilor la acestia precum si costul retehnologizarii asupra unei economii globale aflata in criza de peste doi ani de zile si care nu da semne de revenire. 

In fine, ca o observatie generala, raportul nu ia in considerare nici o alta optiune decat  echilibrarea cererii existente cu nivelul energiei produse, fie si prin surse alternative sau greu de cuantificat. Sa fie acest pariu ambitios singura optiune posibila, sau demna de luat in seama?